Strategia de comunicare interna

Comunicarea interna reguli

Cateva reguli privind comunicarea interna va pot ajuta sa creati o strategie de comunicare coerenta in cadrul companiei.

Perceptia este ca a comunica in cadrul unei organizatii, chiar intr-o organizatie mare, este usor. Zi de zi facem asta si subiectul pare abordabil si realizabil de la sine.

Cu toate acestea zi de zi ne lovim de situatii de criza, neintelegeri si tensiuni provocate tocmai de o comunicare inadecvata in interiorul companiei si in felul acesta este afectata continuu calitatea serviciilor oferite de companie.

Secretul pentru a imbunatati mediul de lucru si calitatea muncii depuse de fiecare este sa ajungem cu totii la acelasi nivel de intelegere si apreciere a comunicarii interne.

Pentru managerii din cadrul unui departament de Relatii Clienti aceste lucruri par evidente si intelese de la sine, insa este necesar sa depunem un efort pentru a ne asigura ca suntem cu totii la acelasi nivel, in felul acesta vom evita neplacerile viitoare, iar pe parcursul acestui proces s-ar putea sa avem surpriza ca nu toti angajatii inteleg la fel lucrurile.

Managerii si supervizorii din fiecare departament implicat in strategia de comunicare ar trebui sa se asigure ca fiecare angajat stie ce are de facut atunci cand:

-          Este emitatorul unei informatii

-          Este destinatarul unei informatii

-          Are nevoie de o informatie

Scopul este ca atunci cand angajatii companiei interactioneaza cu clientii externi sa transmita aceleasi informatii cu totii, intr-un format asemanator. Sanatatea unui brand poate sa fie cu usurinta evaluata in functie de mesajele transmise pe diferite canale: reclama, suport, vanzari.

Un exemplu recent de comunicare defectuoasa este cel al lansarii serviciului de Internet Mobil gratuit la RDS. Departamentul de Marketing a lansat informatia intr-un comunicat de presa, aceasta a fost preluata de public, insa departamentul de Relatii Clienti nu avea aceasta informatie.

Sesizarea a venit pe Twitter cand unul dintre utilizatori a incercat sa verifice informatia si departamentul de suport  clienti nu avea informatiile necesare.

Alaturi de comunicatul de presa al RDS circula acum si informatia ca angajatii lor nu stiu de acest serviciu.

Rolul managerilor este sa se asigure ca toti angajatii inteleg la fel si apreciaza ca valoroasa comunicarea interna. Cum?

-          Prin informari in sedintele periodice

-          Training

-          Evaluarile de performanta

In sedintele periodice se pot discuta situatiile concrete aparute in ultimul interval, scopul este ca fiecare sa invete sa faca mai bine, nu sa aratam cu degetul. Constientizarea unor efecte negative care nu au fost evaluate corect, antrenamentul in luarea deciziilor cu privire la informare si comunicare, asistenta si bunele practici pot deschide ochii angajatilor cu mai putina experienta.

De asemenea, angajatii capata mai multa incredere in organizatie si mai mult respect fata de cultura organizationala promovata intr-un mediu deschis.

Prin training angajatii pot primi informatii despre cum sa faca, exerseaza anumite comportamente dorite si inteleg mult mai bine procedurile si cultura organizationala.

Daca intr-un mediu protejat de training li se permite angajatilor sa experimenteze si efectele le sunt explicate, cu siguranta in mediul real vor practica acele comportamente care au fost soldate cu succes, isi vor insusi acele abilitati care ii vor ajuta sa devina mai buni.

Evaluarile de erformanta ale angajatilor in orice companie ar trebui sa cuprinda, pe langa evaluarea performantelor cantitative si calitative, si acele abilitati si performante comportamentale care fac diferenta intre un serviciu de calitate si unul excelent.

Alaturi de fiecare angajat managerii ar trebui sa stabileasca acele obiective comportamentale care vor aduce un plus de valoare muncii depuse de fiecare angajat, dar vor contribui in acelasi timp si la dezvoltarea individuala si profesionala a angajatului, legatedesigur de strategia de comunicare cu clientii.

Dezvoltarea unei strategii de comunicare interna se va vedea in timp ca un avantaj competitiv, in conditiile in care un program coerent de comunicare interna va contribui la cresterea performantelor angajatilor.

Nu limitati acest program doar la angajatii care interactioneaza direct cu clientii, pentru a construi pe termen lung  ar trebui sa implicati fiecare angajat si sa dezvoltati acest plan pentru orice nivel, in conditiile in care o organizatie este ca un sistem de rotite ce se influenteaza reciproc.



Mult succes!

Strategia de comunicare cu clientii

Acest material se adreseaza middle si top managementului din departamentele de Relatii Clienti si Suport, va fi structurat in jur de 30 – 35 de articole care vor/pot constitui intr-o organizatie baza unei strategii de comunicare cu clientii. Majoritatea articolelor vor fi insotite de o prezentare care va structura informatiile din text.

Am hotarat sa scriu despre construirea strategiei de comunicare cu clientii pentru ca ar trebui sa fie un efort comun al departamentelor de Marketing si Relatii Clienti, din care sa rezulte directia, modalitatile si uneltele cele mai potrivite de comunicare cu clientii companiei. Combinarea informatiilor detinute de cele doua departamente pot genera cea mai potrivita strategie de comunicare.

Toata lumea stie ca este important sa oferi servicii de cea mai buna calitate si totusi foarte putine companii reusesc sa faca acest lucru. Conceptul de serviciu de calitate pare foarte usor de inteles si de aplicat, insa atunci cand vine vorba cu adevarat sa il punem in practica ne lovim de dificultati.

Acest material va poate servi drept ghid pentru primii pasi in crearea unei organizatii centrate pe client, orientata spre satisfacerea nevoilor clientului.  Crearea culturii organizationale bazata pe calitatea serviciilor incepe prin punerea bazelor unei comunicari eficiente, daca reusim sa facem acest lucru, atunci majoritatea celorlalte cerinte necesare pentru a oferi clientilor servicii de calitate vor veni de la sine.

Nu este un drum usor de parcurs si rezultatele nu se vor vedea peste noapte, este vorba de evolutie, de constructie si stabilizare in timp, care nu se fac in salturi, ci pas cu pas.

Scopul comunicarii cu clientii este sa genereze awareness, sa conduca la incercarea unui serviciu sau produs, sa anunte lansarile de noi servicii/produse, sa formeze sau sa schimbe opinii, sa influenteze influentatorii (formatorii de opinie),  sa stabileasca sau sa restabileasca increderea in companie, daca stam sa tragem linie o sa discutam de actiuni care aduc profit.

Ca si componenta structurala a succesului unei companii in stategia de comunicare cu clientii sunt implicate mai multe departamente, daca nu chiar toate, cum ar fi Marketing, PR, Vanzari, Relatii Clienti. Relatia intre activitatile departamentelor implicate este de stransa interdependenta, manifestarile defectuoase intr-o veriga afectand ceea ce se intampla cu tot procesul.

De ex. Departamentul de Relatii Clienti nu transmite catre clienti consistent, coerent si corect mesajul stabilit de Marketing :

-          Imaginea companiei este alterata de inconsistenta mesajelor transmise prin reclame si prin ceea ce se intampla de fapt.

-          Clientii nu au incredere in companie.

-          Angajatii vor manifesta neincredere in viziunea si valorile companiei, acest lucru se rasfange din nou asupra clientilor pentru ca nu vor fi tratati corespunzator.

-          Vanzarile scad datorita sentimentului de neincredere produs de mesaje contradictorii, tratamentul neadecvat s.a.m.d.

In realitate aceste lucruri se cascadeaza chiar daca celelalte departamente isi fac treaba asa cum trebuie. Fie procesul este ratat, fie celelalte departamente vor depune mult mai mult efort pentru corectarea cursului, insa rezultatele obtinute vor fi considerate cu greu satisfacatoare. De multe ori rezultatele vor fi cumuli de circumstante care agraveaza situatia initiala, iar clientul va fi cel care va resimti aceste acetiuni si va penaliza compania.

Pentru cresterea profitabilitatii, a satisfactiei clientilor, in strategia de comunicare cu clientii trebuie sa se participe activ fiecare veriga implicata in procesul de relationare cu clientii: departamentul administrativ, cei care se asigura de livrarea la timp a unor piese sau materiale, aprovizionarea, departamenul juridic, cel de calitate si toti cei care interactioneaza direct cu clientii.

De asemenea, vom vedea in acest material de ce strategia de comunicare nu ar trebui sa se limiteze la clientii si potentialii clienti externi si de ce managerii ar trebui sa se asigure ca exista un plan de comunicare si pentru clientii interni.

Uneori, folosita ineficient, comunicarea cu clientii interni reprezinta doar un proces de transmitere de newslettere si nu un mijloc de directionare a entuziasmului angajatilor si de utilizare a energiei lor creative.

Beneficiile aduse de comunicarea interna nu sunt de neglijat, fara o buna comunicare interna exista constant amenintarea neintelegerilor intre management si angajati, mai ales in companiile medii si mari si nu ar trebui desconsiderata nici legatura dintre comunicarea interna si performantele companiei.

Sper sa va fie de folos acest material, sa vina in intampinarea dvs. si sa clarifice nevoia de strategie in comunicarea cu clientii si sa ajute in orientarea companiei catre client.



Va doresc mult succes!

Norme legislative care reglementeaza relatiile cu clientii – Ordonanta 21/1992 actualizata in 2008

In articolul anterior anuntam ca vom prezenta cadrul legislativ care reglementeaza relatia cu clientii, iar acum vom continua sa discutam despre inca un act normativ important legat de protectia consumatorilor.

O parte importanta din activitatea unui manager de relatii clienti ar trebui sa fie asigurarea unui climat de respect si protectie a consumatorului prin serviciile si produsele pe care le ofera compania. Prezentul act normativ ofera clar ideea de baza, punctul de pornire, pe care se poate construi o relatie eficienta cu clientii.

Ordonanţă nr. 21/1992 din 21/08/1992

Versiune actualizata la data de 27/12/2008

privind protecţia consumatorilor@

  ___________

    @Text actualizat la data de 27.12.2008 avându-se în vedere republicarea din Monitorul Oficial, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007. Actul include modificările din următoarele acte:

   - Legea nr. 363/2007 publicată în MOF nr. 899 din 28/12/2007

   - O.U.G. nr. 174/2008 publicată în MOF nr. 795 din 27/11/2008.

 

   CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

 

   Art. 1. – (1) Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăţenii în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării lor complete despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici incorecte, participării acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.@

   (2) Prevederile prezentei ordonanţe se aplică la comercializarea produselor noi, folosite sau recondiţionate şi a serviciilor destinate consumatorilor, cu excepţia produselor care se comercializează ca antichităţi şi a produselor necesar fi reparate sau recondiţionate pentru a fi utilizate, cu condiţia ca operatorul economic să informeze cumpărătorul despre aceasta.

    __________

    @Alineatul (1) a fost modificat prin art. II pct. 1 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 2. – În sensul prezentei ordonanţe, se înţelege prin:

   1. calitate – ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu, care îi conferă aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei acestuia, necesităţile explicite sau implicite;

   2. consumator – orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale;@

   3. operator economic – persoană fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activităţii sale profesionale fabrică, importă, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează servicii;

   4. producător:

   a) operatorul economic care fabrică un produs finit sau o componentă a unui produs;

   b) operatorul economic care fabrică materie primă;

   c) operatorul economic care îşi aplică denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs;

   d) operatorul economic care recondiţionează produsul;

   e) operatorul economic sau distribuitorul care prin activitatea sa modifică caracteristicile produsului;

   f) reprezentantul înregistrat în România al unui operator economic care nu are sediul în România sau, în cazul inexistenţei acestuia, importatorul produsului;

   g) operatorul economic care importă produse în vederea realizării ulterioare a unei operaţiuni de vânzare, închiriere, leasing sau orice altă formă de distribuţie specifică derulării afacerii;

   h) distribuitorul produsului importat, în cazul în care nu se cunoaşte importatorul, chiar dacă producătorul este menţionat;

   i) distribuitorul produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacă nu informează persoana prejudiciată în termen de 30 de zile de la cererea acesteia asupra identităţii importatorului;

   5. distribuitor – operatorul economic din lanţul de distribuţie;

   6. vânzător – distribuitorul care oferă produsul consumatorului;

   7. prestator – operatorul economic care furnizează servicii;

   8. produs – bun material a cărui destinaţie finală este consumul sau utilizarea individuală ori colectivă; sunt considerate produse energia electrică, energia termică, apa şi gazele livrate pentru consumul individual;

   9. produs sigur – produsul care, folosit în condiţii normale sau previzibile, nu prezintă riscuri sau care prezintă riscuri minime, ţinând seama de întrebuinţarea acestuia; riscul se consideră acceptabil şi compatibil cu un grad înalt de protecţie pentru siguranţa şi sănătatea consumatorilor, în funcţie de următoarele aspecte:

   a) caracteristicile produsului, ale ambalării şi ale instrucţiunilor de montaj şi întreţinere;

   b) efectul asupra altor produse, împreună cu care acesta poate fi folosit;

   c) modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucţiunile de folosire şi orice alte indicaţii şi informaţii furnizate de producător;

   d) categoria de consumatori expusă riscului prin folosirea produsului;

   10. produs periculos – produsul care nu poate fi definit ca produs sigur;

   11. produs cu defecte – produsul la care modul de prezentare, utilizarea previzibilă şi data achiziţionării nu oferă siguranţă consumatorului, producând pagube acestuia;

   12. pagubă – prejudiciul creat consumatorului prin utilizarea unui produs periculos sau a unui produs cu defecte, precum şi cel creat de servicii necorespunzătoare furnizate de prestator. Prejudiciul poate fi material, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, precum şi pierderea vieţii. În cazul utilizării unui produs cu defecte, se consideră pagubă deteriorarea sau distrugerea oricărui bun, altul decât produsul cu defecte, cu condiţia ca bunul respectiv să fie în mod normal destinat folosinţei sau consumului privat şi să fi fost folosit de persoana prejudiciată pentru uz sau consum personal, iar valoarea pagubei să nu fie mai mică de 200 lei;

   13. produs de folosinţă îndelungată – produsul relativ complex, constituit din piese şi subansambluri, proiectat şi construit pentru a putea fi utilizat pe durată medie de utilizare şi asurpa căruia se pot efectua reparaţii sau activităţi de întreţinere;

   14. serviciu – activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor;

   15. declaraţie de conformitate – declaraţia făcută de către un producător sau un prestator, prin care acesta informează, pe propria răspundere, despre faptul că un produs sau un serviciu este conform cu un document tehnic normativ;

   16. clauză abuzivă – o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor;

   17. termen de garanţie – limita de timp, care curge de la data dobândirii produsului sau serviciului, până la care producătorul sau prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii produsului ori serviciului achiziţionat, pe cheltuiala sa, dacă deficienţele nu sunt imputabile consumatorului;

   18. termen de valabilitate/data de minimă durabilitate pentru produsele nealimentare – limita de timp/data stabilită de producător până la care un produs îşi păstrează caracteristicile specifice iniţiale, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi păstrare;@

   181. data-limită de consum pentru produsele alimentare – limita de timp/data stabilită de producător până la care produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate şi sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorilor îşi păstrează caracteristicile specifice, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi păstrare;@

   19. data durabilităţii minimale – data stabilită de producător până la care un produs alimentar îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare; produsele pentru care se stabileşte data durabilităţii minimale nu trebuie să fie periculoase nici după această dată;

   20. durata medie de utilizare – intervalul de timp, stabilit în documente tehnice normative sau declarat de către producător ori convenit între părţi, în cadrul căruia produsele de folosinţă îndelungată trebuie să îşi menţină caracteristicile funcţionale, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi exploatare;

   21. viciu ascuns – deficienţa calitativă a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscută şi nici nu putea fi cunoscută de către consumator prin mijloacele obişnuite de verificare;

   22. practici comerciale abuzive şi/sau incorecte – orice acţiune, inacţiune, conduită, demers sau comunicare comercială, inclusiv publicitate, din partea unui operator economic în relaţie directă cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs sau serviciu, care aduce atingere în mod direct intereselor consumatorilor;

   23. punere pe piaţă – acţiunea de a face disponibil pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs sau un serviciu în vederea distribuirii sau utilizării.@

   24. costul total al creditului pentru consumator – toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către creditor, cu excepţia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse, de asemenea, în cazul în care obţinerea creditului sau obţinerea acestuia potrivit clauzelor şi condiţiilor prezentate este condiţionată de încheierea unui contract de servicii;@

   25. valoarea totală plătibilă de consumator – suma dintre valoarea totală a creditului şi costul total al creditului pentru consumator;@

   26. valoarea totală a creditului – plafonul sau sumele totale puse la dispoziţie în baza unui contract de credit;@

   27. imobil – construcţia şi/sau terenul pe care se află sau urmează să se ridice o construcţie, care fac obiectul unui contract de vânzare-cumpărare;

   28. intermediere imobiliară – activitate de mijlocire a tranzacţiilor de vânzare-cumpărare sau de închiriere a imobilelor;@

   29. servicii imobiliare – una sau mai multe dintre următoarele activităţi:

   - promovarea în vederea vânzării, cumpărării sau închirierii de imobile;

   - consultanţă în vederea vânzării, cumpărării sau închirierii de imobile;

   - intermedierea imobiliară;

   - administrarea imobilelor;@

   30. agenţie imobiliară – operator economic, furnizor de servicii imobiliare, care acţionează în numele şi în interesul unor terţi.@

    __________

    @Pct. 2 şi 23 au fost modificate prin art. XI pct. 1 din Legea nr. 363/2007.

   - Pct. 18 a fost modificat prin art. II pct. 2 din O.U.G. nr. 174/2008.

   - Pct. 181 a fost introdus prin art. II pct. 3 din O.U.G. nr. 174/2008.

   - Pct. 24-30 au fost introduse prin art. II pct. 4 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 3. – Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:

   a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime;

   b) de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori;

   c) de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate;

   d) de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege;

   e) de a se organiza în asociaţii de consumatori, în scopul apărării intereselor lor.@

    __________

    @Litera e) a fost modificată prin art. XI pct. 2 din Legea nr. 363/2007.

 

Pentru a ne asigura ca oferim clientilor produse si servicii conform legislatiei in vigoare, este obligatoriu sa ne familiarizam cu definitiile date de lege pentru fiecare element. In felul acesta evitam confuziile ce pot duce la pierderi pentru companie sau client.

Inca din primul capitol al legii se discuta despre drepturile consumatorului:

-          Sa nu ii fie prejudiciata viata, sanatatea sau drepturile

-          Sa fie informat complet, corect si precis

-          Sa aiba de unde alege

-          De a se organiza in asociatii

 

   CAPITOLUL II
Protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor

 

   Art. 4. – (1) Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care, utilizate în condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor.

   (2) Se interzic producerea, importul şi comercializarea produselor falsificate sau contrafăcute.

   Art. 5. – (1) Produsele se comercializează numai în cadrul termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate pentru produsele nealimentare sau al datei-limită de consum pentru produsele alimentare/datei durabilităţii minimale stabilite de producător.

   (2) Se interzice modificarea termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate sau a datei-limită de consum/datei durabilităţii minimale înscrise pe produs, pe etichetă, pe ambalaj sau, după caz, în documentele însoţitoare.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. II pct. 5 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 6. – (1) Guvernul, prin organismele sale specializate, stabileşte norme şi reglementări specifice sau le îmbunătăţeşte pe cele existente, când se impune protecţia vieţii, sănătăţii sau securităţii consumatorilor, în următoarele cazuri:

   a) fabricarea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea, pregătirea pentru vânzare şi vânzarea produselor;

   b) furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi prestarea serviciilor.

   (2) Normele şi reglementările se referă la grupe de produse şi servicii care, anual, sunt nominalizate şi actualizate de către Guvern, dacă acest lucru se impune.

   Art. 7. – Operatorii economici sunt obligaţi:

   a) producătorii:

   - Abrogat;@

   - să pună pe piaţă numai produse sigure şi, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate;

   - să pună pe piaţă numai produse care respectă condiţiile prescrise sau declarate;

   - să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă şi/sau de la consumatori produsele la care organele abilitate ori specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, securitatea ori interesul economic al consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformităţile respective;@

   - să asigure, atât pe durata de fabricaţie, cât şi după scoaterea din programul de fabricaţie, pentru perioada cel puţin egală cu durata medie de utilizare, calculată de la data vânzării ultimelor produse, direct sau prin terţi abilitaţi, piesele de schimb aferente şi service-ul necesar produselor de folosinţă îndelungată;

   - să folosească în activitatea de producţie şi depozitare spaţii corespunzătoare.@

   b) distribuitorii:

   - să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt sigure şi respectă condiţiile prescrise sau declarate;

   - să nu comercializeze produse despre care deţin informaţii sau consideră că pot fi periculoase;

   - să anunţe, imediat, autorităţile publice competente, precum şi producătorul despre existenţa pe piaţă a oricărui produs de care au cunoştinţă că este periculos;

   - să retragă de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat că nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, dacă aceasta constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformităţile respective;

   - să asigure condiţiile tehnice stabilite de producător pe timpul transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii produselor;

   c) prestatorii de servicii:

   - să folosească, în cadrul serviciilor prestate, numai produse şi proceduri sigure şi, după caz, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate, şi să anunţe imediat existenţa pe piaţă a oricărui produs despre care au cunoştinţă că este periculos;

   - să presteze numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;

   - să respecte condiţiile prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevăzute în contracte;

   - să asigure, la prestarea serviciilor nealimentare, condiţii igienice, condiţiile stabilite de producător, de actele normative în vigoare, precum şi cele specifice desfăşurării activităţii;@

   - Abrogat.@

    __________

    @Liniuţa 1 a literei a) a fost abrogat prin art. XI pct. 3 din Legea nr. 363/2007.

   - Liniuţa 4 a literei c) a fost modificată prin art. XI pct. 4 din Legea nr. 363/2007.

   - Liniuţa 5 a literei c) a fost abrogat prin art. XI pct. 5 din Legea nr. 363/2007.

   - Liniuţa 4 a literei a) a fost modificată prin art. II pct. 6 din O.U.G. nr. 174/2008.

   - Liniuţa 6 a literei a) a fost introdusă prin art. II pct. 7 din O.U.G. nr. 174/2008.

   - Liniuţa 4 a literei c) a fost modificată prin art. II pct. 8 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

In cazul in care compania ofera consumatorului produse va fi necesar sa se asigure ca acestea sunt distribuite in perioada de garantie.

De asemenea, daca produsele sunt prelucrate de catre firma, atunci va fi necesar sa respecte prevederile legate de manipularea si prelucrarea produselor, avand continuu in vedere securitatea si integritatea consumatorului final.

 

   CAPITOLUL III
Protecţia intereselor economice ale consumatorilor

 

   Art. 8. – Guvernul adoptă reglementări specifice în scopul prevenirii şi combaterii practicilor ce dăunează intereselor economice ale consumatorilor.

   Art. 9. – Operatorii economici sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii şi să nu folosească practici comerciale abuzive.

   Art. 91. – (1) În cazul serviciilor financiare, consumatorul are dreptul de a fi informat în mod corect, încă din faza precontractuală, asupra tuturor condiţiilor contractuale.

   (2) La solicitarea unei oferte de credit, furnizorul de servicii financiare are obligaţia de a oferi gratuit consumatorului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, un grafic de rambursare ori alt document care să menţioneze costurile totale ce vor fi suportate de consumator şi un exemplar al proiectului contractului de credit.@

    __________

    @Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 92. – (1) Orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit care indică o rată a dobânzii sau orice alte cifre referitoare la costul creditului pentru consumator va cuprinde următoarele informaţii standard, prin intermediul unui exemplu reprezentativ:

   a) rata dobânzii aferente creditului, fixă şi/sau variabilă, împreună cu informaţii privind orice costuri incluse în costul total al creditului pentru consumator;

   b) valoarea totală a creditului;

   c) dobânda anuală efectivă, conform prevederilor legale specifice;

   d) durata contractului de credit;

   e) valoarea totală plătibilă de consumator.

   (2) În orice formă de publicitate, informaţiile referitoare la costuri vor fi scrise vizibil şi uşor de citit, în acelaşi câmp vizual şi cu caractere de aceeaşi mărime.

   (3) În cazurile în care, pentru acordarea creditului, consumatorul este obligat să încheie un contract de asigurare, se va menţiona acest lucru în publicitate.@

    __________

    @Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 93. – În cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligaţi să respecte următoarele reguli:

   a) contractele vor fi redactate în scris, vizibil şi uşor de citit, cu o mărime a fontului utilizat de minimum 10, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în cel puţin două exemplare, fiind remis câte un exemplar original fiecărei părţi. Culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat;

   b) dobânzile, precum şi toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării şi derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privinţa cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menţionate în contract, fără a se face trimiteri la condiţii generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife şi comisioane sau orice alt înscris;

   c) în situaţiile în care există drept de rambursare anticipată, comisionul de rambursare anticipată a creditului se determină în strânsă legătură cu pierderile creditorului aferente rambursării anticipate şi nu trebuie să constituie un obstacol disproporţionat în exercitarea dreptului consumatorului de a rambursa anticipat creditul;

   d) în contractul de credit/depozit se vor menţiona şi costurile de administrare, de retragere numerar şi/sau de depunere numerar aferente contului curent, care cad în sarcina consumatorului, dacă furnizorul de servicii financiare percepe astfel de comisioane. Costurilor aferente contului curent menţionate mai sus nu le sunt aplicabile prevederile lit. e);

   e) fără a prejudicia prevederile privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului:

   1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri menţionate în contract;

   2. se interzice introducerea şi perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost menţionate în contract;

   f) în contract se va menţiona tipul de dobândă, variabilă şi/sau fixă, iar dacă dobânda este fixă numai pentru o anumită perioadă, aceasta va fi precizată cu exactitate;

   g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:

   1. variaţia ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voinţa furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuaţiile unor indici de referinţă verificabili, menţionaţi în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;

   2. dobânda poate varia în funcţie de dobânda de referinţă a furnizorului de servicii financiare, cu condiţia ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv şi să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;

   3. formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia;

   h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional, acceptat de consumator;

   i) orice notificare cu privire la modificarea conţinutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puţin 30 de zile înainte de intrarea acesteia în vigoare. Consumatorul are la dispoziţie un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opţiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiţii. Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menţionat anterior nu este considerată acceptare tacită;

   j) pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, conform condiţiilor contractuale, furnizorul de servicii financiare este obligat să notifice consumatorul, în funcţie de opţiunea scrisă a acestuia, exprimată în contract, prin una sau mai multe metode: scrisoare recomandată, e-mail, sms, şi va pune la dispoziţia acestuia un nou grafic de rambursare;

   k) furnizorul de servicii financiare va lua toate măsurile necesare pentru a efectua repararea în termen de maximum 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin nerespectarea obligaţiilor asumate prin contract şi va face dovada demersurilor întreprinse în acest sens;

   l) contractul de credit va conţine obligatoriu o prevedere prin care consumatorul să fie atenţionat despre raportarea la Biroul de Credit, Centrala Riscurilor Bancare şi/sau la alte structuri asemănătoare existente, în cazul în care acesta întârzie cu achitarea ratelor scadente, dacă există această obligaţie de raportare;

   m) la încetarea contractului, inclusiv prin ajungere la termen, reziliere sau denunţare unilaterală din partea consumatorului, furnizorul de servicii financiare va oferi gratuit consumatorului un document care să ateste faptul că au fost stinse toate obligaţiile dintre părţi. Totodată, se vor închide şi conturile aferente serviciului financiar de bază furnizat, fără a fi necesară depunerea unei alte cereri de către consumator şi fără plata unor costuri suplimentare. Contul nu va fi închis în situaţia în care acesta este poprit sau indisponibilizat, conform legii, pentru îndeplinirea de către consumator a unor obligaţii asumate faţă de furnizorul de servicii financiare însuşi sau faţă de terţi.@

    __________

    @Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 94. – În cazul serviciilor de intermediere imobiliară, consumatorul va fi informat în scris, corect, complet şi precis, încă din faza precontractuală, cu privire la:

   a) preţurile practicate în piaţă pentru tipul de imobil ce urmează a face obiectul intermedierii imobiliare, conform informaţiilor existente în baza de date a agenţiei imobiliare;

   b) deficienţe şi alte inconveniente cunoscute de agenţia imobiliară sau pe care în mod rezonabil putea să le cunoască, incluzând surse de zgomot, umezeală, poluare, miros, pericol de inundaţii sau surpări, organizarea în apropiere a unor manifestări populare periodice, istoricul terenului sau al clădirii, posibile dezavantaje ale vecinătăţilor;

   c) nivelul comisionului practicat de agenţia imobiliară;

   d) situaţia juridică a imobilului;

   e) nivelul estimativ al costurilor ce urmează să fie suportate de consumator, pentru obţinerea documentelor şi întocmirea actelor necesare încheierii contractului.@

    __________

    @Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 95. – Contractul de intermediere imobiliară va cuprinde cel puţin următoarele elemente:

   a) datele de identificare a părţilor;

   b) obiectul contractului/natura serviciului prestat;

   c) preţul solicitat de proprietar/pe care este dispus să îl plătească cumpărătorul;

   d) termenul de valabilitate al contractului;

   e) condiţiile în care contractul poate fi denunţat unilateral;

   f) condiţiile în care contractul poate fi reziliat;

   g) nivelul maxim al comisionului datorat de consumator agenţiei imobiliare pentru contractul ce urmează să se încheie;

   h) clauza de exclusivitate, în cazul în care aceasta a fost acceptată de părţi;

   i) precizarea situaţiilor în care consumatorul datorează comision agenţiei imobiliare;

   j) drepturile şi obligaţiile părţilor;

   k) situaţiile de forţă majoră;

   l) data încheierii contractului.@

    __________

    @Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 96. – Contractele de intermediere imobiliară în care consumatorul are calitatea de potenţial cumpărător vor conţine, în plus faţă de cele prevăzute la art. 94, următoarele elemente:

   1. caracteristicile generale ale imobilului, care pot influenţa decizia de cumpărare, incluzând nivelul de finisare, dimensiuni, vechime şi poziţionarea faţă de punctele cardinale;

   2. tarifele pentru serviciile prestate.@

    __________

    @Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 97. – O tranzacţie imobiliară se consideră încheiată în momentul în care vânzătorul şi cumpărătorul au semnat actul de vânzare-cumpărăre.@

    __________

    @Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 98. – Contractul de intermediere imobiliară sau alte eventuale contracte accesorii încheiate între consumator şi agenţia imobiliară nu pot conţine clauze penale care să oblige consumatorul care nu îşi îndeplineşte angajamentele contractuale la plata unei sume mai mari decât onorariul pe care l-ar fi plătit în cazul încheierii tranzacţiei.@

    __________

    @Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 99. – Agenţia imobiliară nu poate solicita din partea consumatorului plata comisionului în oricare dintre următoarele situaţii:

   a) când între consumator şi agenţia imobiliară nu este încheiat un contract de intermediere;

   b) când contractul de vânzare-cumpărare/închiriere nu s-a încheiat;

   c) când contractul nu are stipulată clauza de exclusivitate, iar tranzacţia s-a realizat fără participarea agenţiei imobiliare.@

    __________

    @Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 910. – Nu se permite plata în avans a comisionului, parţială sau totală, decât cu acordul scris al consumatorului şi cu precizarea situaţiilor în care agenţia imobiliară este obligată să înapoieze consumatorului sumele primite în avans.@

    __________

    @Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 911. – În baza contractului de intermediere imobiliară dintre agenţia imobiliară şi cumpărător, agenţia trebuie să asigure vizionarea imobilelor ce corespund preferinţelor consumatorului, înainte de încheierea contractului de vânzarecumpărare.@

    __________

    @Articolul a fost introdus prin art. II pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 10. – Drepturile consumatorilor, la încheierea contractelor, sunt:

   a) libertatea de a lua decizii la achiziţionarea de produse şi servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte în vânzare, de natură a influenţa opţiunea acestora;@

   b) de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a preţurilor şi tarifelor şi, după caz, a condiţiilor de garanţie;@

   c) de a fi exoneraţi de plata produselor şi serviciilor care nu au fost solicitate, precum şi de achitarea preţurilor, tarifelor, taxelor, comisioanelor, dobânzilor şi penalităţilor care nu au fost stipulate iniţial în contracte sau în alte documente aferente contractelor;@

   d) de a fi despăgubiţi pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor contractuale;

   e) de a li se asigura service-ul necesar şi piese de schimb pe toată durata medie de utilizare a produsului, stabilită în documentele tehnice normative sau declarată de către producător ori convenită de părţi;

   f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea preţului, tarifului, taxelor, comisioanelor, dobânzilor, penalităţilor şi a altor eventuale costuri stabilite iniţial este posibilă numai cu acordul scris al consumatorului;@

   g) de a sesiza asociaţiile de consumatori şi organele administraţiei publice asupra încălcării drepturilor şi intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, şi de a face propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor;@

   h) de a fi notificaţi în scris cu privire la orice modificare ca urmare a prevederilor contractuale referitoare la valoarea dobânzilor, comisioanelor, penalităţilor sau oricăror altor costuri, cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea noilor valori;@

   i) de a fi notificaţi cu 30 de zile înainte de data la care contractul se prelungeşte în mod automat pentru o perioadă de timp determinată sau nedeterminată, în vederea formulării în scris de către consumator a unei opţiuni de prelungire a valabilităţii acestuia.@

    __________

    @Litera g) a fost modificată prin art. XI pct. 6 din Legea nr. 363/2007.

   - Literele a), b), c), f) şi h) au fost modificate prin art. II pct. 10 din O.U.G. nr. 174/2008.

   - Litera i) a fost introdusă prin art. II pct. 11 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 11. – (1) Produsele şi serviciile oferite consumatorilor se măsoară cu mijloace de măsurare şi control adecvate, verificate metrologic, potrivit reglementărilor legale.

   (2) Indicaţiile mijloacelor de măsurare trebuie să fie lizibile şi la vederea cumpărătorului.

   Art. 12. – (1) Consumatorii au dreptul de a pretinde vânzătorilor sau prestatorilor de servicii remedierea ori înlocuirea gratuită a produselor şi serviciilor obţinute, precum şi despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate.

    După expirarea acestui termen, consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor/serviciilor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora.

   (2) Vânzătorul sau prestatorul de servicii suportă toate cheltuielile legate de aceste deficienţe, situaţie care nu îl exonerează de răspundere pe producător în relaţia cu acesta.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. II pct. 12 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 13. – (1) Remedierea deficienţelor apărute la produse sau servicii ori înlocuirea produselor care nu corespund în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate şi care nu sunt imputabile consumatorului se face în termen de maximum 15 zile din momentul când operatorul economic a luat la cunoştinţă de deficienţele respective.

   (2) În cazul unor vicii ascunse, termenul maxim stabilit la alin. (1) curge de la data finalizării expertizei tehnice efectuate de un organism tehnic neutru.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. II pct. 13 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 14. – În cazul produselor şi serviciilor alimentare, al produselor nealimentare pentru care producătorul stabileşte termen de valabilitate/data de minimă durabilitate, care pot afecta viaţa sau sănătatea consumatorilor ori care prezintă abateri de la caracteristicile prescrise sau declarate, vânzătorul/prestatorul de servicii este obligat, la cererea consumatorului, să le înlocuiască de îndată, să le refacă sau să restituie contravaloarea acestora.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. II pct. 14 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 15. – (1) Refacerea serviciului sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, restituirea contravalorii serviciului prestat se face imediat după constatarea neîncadrării acestuia în condiţiile prescrise sau declarate de prestatorul de servicii, dacă această situaţie nu este imputabilă consumatorului.

   (2) Restituirea contravalorii serviciului se face la valoarea stabilită în contract.

   (3) Operatorul economic are aceleaşi obligaţii pentru serviciul refăcut ca şi pentru serviciul prestat iniţial.

   (4) Persoanele împuternicite conform art. 54 să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile prevăzute de prezenta ordonanţă vor stabili odată cu sancţiunea şi măsuri de remediere sau, dacă acest lucru nu este posibil, înlocuirea ori restituirea contravalorii serviciilor, după caz.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. II pct. 15 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 16. – (1) Consumatorul poate solicita plata unor despăgubiri, potrivit clauzelor contractuale sau dispoziţiilor legale, în cazul remedierii ori al înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzătoare.

   (2) Soluţionarea solicitării plăţii unor prejudicii morale sau daune conexe remedierii ori a înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzătoare cerute de consumatori sau de operatorii economici este de competenţa instanţei judecătoreşti competente ori a organismului de mediere competent.

   Art. 17. – În cadrul termenului de garanţie, prestatorii de servicii asigură toate operaţiunile necesare remedierii deficienţelor constatate la serviciile prestate sau înlocuirii produselor utilizate în cadrul serviciilor respective, inclusiv transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, montarea şi ambalarea acestora.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. II pct. 16 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

Acest capitol reglementeaza in special produsele si serviciile financiare si imobiliare.

Se face referire la practicile comerciale si se specifica foarte clar ca nu sunt agreate practicile comerciale abuzive, iar produsul sau serviciul vandut va trebui sa respecte calitatile prezentate in reclame.

 

   CAPITOLUL IV
Informarea şi educarea consumatorilor

 

   Art. 18. – Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate.

   Art. 19. – Informarea consumatorilor despre produsele şi serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora, care se înscriu în mod vizibil, lizibil, uşor de înţeles, într-o formă care să nu permită ştergerea şi să nu fie inscripţionate în locuri obscure, să nu fie întrerupte prin desen sau imagini, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică, contract, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul sau serviciul, în funcţie de natura acestuia.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. II pct. 17 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 20. – (1) Producătorul trebuie să informeze despre denumirea produsului, denumirea şi/sau marca producătorului, cantitatea şi, după caz, termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate sau data-limită de consum/data durabilităţii minimale, durata medie de utilizare, principalele caracteristici tehnice şi calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, transport, depozitare, conservare sau păstrare, despre contraindicaţii.@

   (2) Producătorii şi importatorii din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene au obligaţia să îşi precizeze adresa poştală a sediului social în elementele de identificare. Producătorii, ambalatorii sau distribuitorii din state membre ale Uniunii Europene au obligaţia să îşi precizeze adresa poştală a sediului social unde pot fi contactaţi.@

   (3) Produsele de folosinţă îndelungată trebuie să fie însoţite de certificatul de garanţie şi, dacă reglementările în vigoare prevăd, de declaraţia de conformitate, precum şi de cartea tehnică ori de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, eliberate de producător.

   (4) Vânzătorii şi prestatorii de servicii trebuie să informeze consumatorii despre preţul final al produsului sau despre tariful serviciului prestat, pe care îl suportă consumatorul, care să cuprindă toate costurile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată şi toate costurile suplimentare, şi să le ofere acestora toate informaţiile şi documentele tehnice, după caz, care trebuie să însoţească produsul sau serviciul.@

   (5) Toate informaţiile privitoare la produsele şi serviciile oferite consumatorilor, documentele însoţitoare, inclusiv cele referitoare la informaţiile privind securitatea produsului şi instrucţiunile de utilizare, precum şi contractele, inclusiv cele preformulate, trebuie să fie scrise în limba română, indiferent de ţara de origine a acestora, fără a exclude prezentarea acestora şi în alte limbi.

   (6) Fac excepţie de la prevederile alin. (5) biletele de avion sau alte bilete de transport internaţional, documentele elaborate în baza unor acorduri internaţionale pe care România le-a acceptat şi le-a semnat, precum şi voucherele turistice internaţionale.

   (7) Operatorii economici de transport internaţional care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României sunt obligaţi să ofere în scris consumatorilor, în completare la biletul de transport, indiferent de forma de prezentare a acestuia, informaţii în limba română referitoare la: itinerar, program, durată, distanţă, locul alocat în mijlocul de transport, condiţiile generale de transport, precum şi orice alte informaţii utile pentru consumatori, referitoare la serviciul respectiv.@

    __________

    @Alineatele (1), (2) şi (3) au fost modificate prin art. II pct. 18 din O.U.G. nr. 174/2008.

   - Alineatele (6) şi (7) au fost introduse prin art. II pct. 19 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 21. – Informaţiile referitoare la serviciile prestate trebuie să cuprindă categoria calitativă a serviciului, timpul de realizare, termenul de garanţie, tariful, riscurile previzibile şi, după caz, declaraţia de conformitate.

   Art. 22. – Operatorii economici sunt obligaţi să demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, cu ocazia cumpărării, modul de utilizare şi funcţionalitatea produselor ce urmează a fi vândute; la lansarea pe piaţă a produselor, aceştia sunt obligaţi să efectueze demonstraţii de utilizare.

   Art. 23. – Obligaţia de a informa pe consumator potrivit art. 19, 20, 21 şi 22 nu poate fi înlăturată prin invocarea secretului comercial sau profesional.

   Art. 24. – Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmaţiilor şi indicaţiilor care nu sunt conforme cu parametrii ce caracterizează produsele şi serviciile şi care nu pot fi probate.

   Art. 25. – Preţurile şi tarifele trebuie indicate în mod vizibil şi într-o formă neechivocă, uşor de citit.

   Art. 26. – (1) Comercializarea produselor şi prestarea serviciilor se fac în locuri şi în spaţii autorizate, conform reglementărilor legale în vigoare.

   (2) Sunt obligatorii afişarea, în mod vizibil, a denumirii unităţii, a codului unic de înregistrare la registrul comerţului, din care să rezulte obiectul/obiectele de activitate al/ale societăţii pentru care este autorizată să funcţioneze, precum şi afişarea şi respectarea orarului de funcţionare.

   (3) Orarele de funcţionare vor fi stabilite, după caz, în conformitate cu hotărârile administraţiei publice locale.

 

In primul capitol se stipuleaza necesitatea de a informa complet, corect si precis consumatoru. In capitolul trei exista intreaga metodologie referitoare la suita de informatii pe care clientul trebuie sa o primeasca o data cu cumpararea unui produs sau serviciu.

Sunt obligatorii:

-          Denumirea unitatii

-          Obiectul de activitate pentru care exista autorizatie

-          Orarul de functionare

-          CUI

-          Prezentarea parametrilor si functiilor produsului

-          Probarea produsului

-          Categoria calitativă a serviciului

-          Timpul de realizare

-          Termenul de garanţie

-          Tariful, pretul

-          Declaraţia de conformitate.

-          Riscurile previzibile

-          Certificatele de garantie

-          Alte avize de insotire a produselor

-          Datele de contact ANPC

Toate informatiile trebuie expuse in limba romana.

 

   CAPITOLUL V
Organe ale administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor

 

   Art. 27. – Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, subordonat Guvernului, coordonează şi realizează politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor.

   Art. 28. – (1) Atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi relaţiile dintre aceasta şi alte organisme competente în domeniu se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului.

   (2) Guvernul va stabili reglementări în domeniul protecţiei consumatorilor pentru organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi, respectiv, pentru unele servicii publice ale ministerelor şi altor autorităţi ale administraţiei publice centrale, organizate în judeţe şi în municipiul Bucureşti.

   (3) Guvernul va stabili, prin hotărâri, reglementări-cadru în domeniul protecţiei consumatorilor, inclusiv reglementări privind modul de constituire, repartizare şi utilizare a unui fond de stimulare a personalului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

   (4) Taxele care se percep de către serviciile sau organele administraţiei publice, cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor, se stabilesc conform legii, iar tarifele pentru încercările efectuate în laboratoare proprii, subordonate sau agreate, conform actelor normative în vigoare.

   Art. 29. – Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, în baza consultării cu alte organisme interesate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu cele neguvernamentale, elaborează reglementări referitoare la modalităţile concrete de colaborare şi de sprijinire reciprocă şi le propune spre aprobare Guvernului.

 

   CAPITOLUL VI
Asociaţiile de consumatori@

    __________

    @Titlul capitolului VI a fost modificat prin art. XI pct. 8 din Legea nr. 363/2007.

 

   Art. 30. – În sensul prezentei ordonanţe, asociaţiile de consumatori sunt considerate organizaţii neguvernamentale, ca persoane juridice, conform legii, şi care, fără a urmări realizarea de profit pentru membrii lor, au ca unic scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor, în general.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 9 din Legea nr. 363/2007.

 

   Art. 31. – Asociaţiile de consumatori pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare în consiliile consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor, în care organele administraţiei publice sunt reprezentate, dacă îndeplinesc condiţiile prezentei ordonanţe.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 10 din Legea nr. 363/2007.

 

   Art. 32. – Asociaţiile de consumatori care apără drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor, în general, sunt, de drept, parteneri sociali în consiliile consultative prevăzute în prezenta ordonanţă, dacă:@

   a) la nivel naţional, au cel puţin 3.000 de membri şi filiale în cel puţin 10 judeţe;

   b) la nivel judeţean şi local, dacă au desfăşurat o activitate în domeniul protecţiei consumatorilor pe o perioadă de cel puţin 3 ani.

    __________

    @Partea introductivă a fost modificată prin art. XI pct. 11 din Legea nr. 363/2007.

 

   Art. 33. – Asociaţiile de consumatori care sunt constituite în scopul apărării intereselor numai ale membrilor lor pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor şi în care organele administraţiei publice sunt reprezentate, numai dacă au cel puţin 800 de membri.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 12 din Legea nr. 363/2007.

 

   Art. 34. – După constituire, asociaţiile de consumatori vor solicita luarea lor în evidenţă de către organul administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor de nivel central sau local, după caz.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 13 din Legea nr. 363/2007.

 

   Art. 35. – Personalul de conducere şi salariaţii organelor de specialitate ale administraţiei publice, precum şi ale serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu atribuţii pe linia protecţiei consumatorilor nu au dreptul de a deţine funcţii în organele de conducere ale asociaţiilor de consumatori.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 14 din Legea nr. 363/2007.

 

   Art. 36. – Asociaţiile de consumatori sunt consultate de către serviciile şi organismele administraţiei publice prevăzute la art. 35, potrivit competenţelor, la elaborarea dispoziţiilor şi procedurilor cu caracter general şi a altor lucrări care au ca scop protecţia consumatorilor, cu privire la:@

   a) cunoaşterea cerinţelor consumatorilor privind sortimentele, calitatea şi cantitatea produselor şi serviciilor;

   b) formarea unei atitudini corecte a operatorilor economici angajaţi în producerea şi comercializarea produselor şi prestarea serviciilor, faţă de calitatea acestora;

   c) prevenirea practicilor comerciale incorecte şi a publicităţii de natură a afecta drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor.@

    __________

    @Partea introductivă a fost modificată prin art. XI pct. 15 din Legea nr. 363/2007.

   - Litera c) a fost modificată prin art. II pct. 20 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 37. – Asociaţiile de consumatori au următoarele drepturi şi obligaţii:@

   a) de a fi sprijinite logistic de către organismele administraţiei publice centrale şi locale, în vederea atingerii obiectivelor lor;

   b) de a primi sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale;

   c) de a informa autorităţile competente cu privire la prezenţa pe piaţă a unor produse neconforme sau care pun în pericol viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor, cu privire la clauze abuzive în contracte şi practicile incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii;@

   d) de a solicita operatorilor economici realizarea de produse şi servicii în condiţii speciale, în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor cu handicap sau de vârsta a treia;

   e) de a fi consultate cu ocazia elaborării actelor normative, standardelor sau specificaţiilor care definesc caracteristicile tehnice şi calitative ale produselor şi serviciilor destinate consumatorilor;

   f) Abrogat;@

   g) de a informa opinia publică, prin mass-media, asupra deficienţelor de calitate ale produselor şi serviciilor, precum şi asupra consecinţelor vătămătoare ale acestora pentru consumatori;

   h) de a introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor;

   i) de a solicita serviciilor sau organelor administraţiei publice, prevăzute la art. 35, efectuarea de analize şi încercări ale produselor destinate consumatorilor şi de a publica rezultatele;

   j) Abrogat.@

    __________

    @Partea introductivă şi litera c) au fost modificate prin art. XI pct. 16 din Legea nr. 363/2007.

   - Literele f) şi j) au fost abrogate prin art. XI pct. 17 din Legea nr. 363/2007.

 

   Art. 38. – Centrele de consultanţă şi informare ale consumatorilor pot fi organizate la nivel de birouri în structura organizatorică a asociaţiilor de consumatori şi desfăşoară activităţi gratuite în folosul acestora, constând în informaţii, recomandări şi consultanţă privind problemele legate de achiziţionarea unui produs sau serviciu.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 18 din Legea nr. 363/2007.

 

   Art. 39. – (1) Sumele primite de la bugetul de stat, prin intermediul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, se utilizează pentru înfiinţarea şi funcţionarea centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor, respectiv pentru:@

   a) salarizarea sau, după caz, remunerarea personalului utilizat în centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor, care se va face în funcţie de timpul efectiv lucrat, până la nivelul maxim al funcţiei echivalente utilizate în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor;

   b) cheltuieli materiale efectuate pentru întreţinerea sediului şi a dotărilor aferente;

   c) cheltuieli curente şi cele ocazionate de tipărirea materialelor informative.

   (2) Sumele prevăzute la alin. (1) se utilizează în condiţiile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, iar sumele rămase neutilizate la data încheierii exerciţiului financiar se restituie la bugetul de stat.

    __________

    @Partea introductivă a alin. (1) au fost modificate prin art. XI pct. 19 din Legea nr. 363/2007.

 

   Art. 391. – (1) Începând cu anul 2008, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor cofinanţează Centrul European al Consumatorilor.

   (2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va prevedea anual, în bugetul său, sume destinate cofinanţării Centrului European al Consumatorilor.

   (3) Controlul asupra activităţii desfăşurate de Centrul European al Consumatorilor, pentru sumele acordate de la bugetul de stat, se exercită de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.@

    __________

    @Articolul a fost introdus prin art. XI pct. 20 din Legea nr. 363/2007.

 

   Art. 40. – (1) Sumele primite de la bugetele locale prin hotărâri ale consiliilor locale sau, după caz, ale consiliilor judeţene vor fi utilizate în condiţiile stabilite prin convenţiile încheiate de acestea cu asociaţiile respective, conform legii.

   (2) Sumele prevăzute la alin. (1) se utilizează în condiţiile Legii nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, iar sumele rămase neutilizate se restituie bugetelor locale respective.

   Art. 41. – Controlul asupra activităţilor desfăşurate în centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor din cadrul asociaţiilor de consumatori, precum şi a Centrului European al Consumatorilor, care au primit sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se exercită de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 21 din Legea nr. 363/2007.

 

   Art. 42. – Reprezentanţii asociaţiilor de consumatori nu au drept de control al operatorilor economici.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 22 din Legea nr. 363/2007.

 

   Art. 43. – Centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor şi Centrul European al Consumatorilor pot beneficia asistenţă de specialitate din partea personalului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, împuternicit în acest scop.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 23 din Legea nr. 363/2007.

 

   CAPITOLUL VII
Consiliul consultativ

 

   Art. 44. – La nivel central şi local – judeţ, oraş, comună – se constituie câte un consiliu consultativ pentru protecţia consumatorilor. Acesta are caracter consultativ şi asigură, la nivelurile respective, cadrul informaţional şi organizatoric necesar:

   a) stabilirii şi aplicării politicii de protecţie a consumatorilor;

   b) corelării acţiunilor diverselor organisme ale administraţiei publice cu cele ale organizaţiilor neguvernamentale care au rol în realizarea protecţiei consumatorilor.

   Art. 45. – Consiliul consultativ pentru protecţia consumatorilor este format din:

   a) reprezentanţi ai tuturor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, care au competenţe cu caracter general sau special în domeniul protecţiei consumatorilor şi au structuri organizatorice la nivelul respectiv;

   b) prefect sau primar, după caz, sau reprezentanţi ai acestora;

   c) reprezentanţi ai asociaţiilor de consumatori;@

   d) reprezentanţi ai altor organisme, după caz.

    __________

    @Litera c) a fost modificată prin art. XI pct. 24 din Legea nr. 363/2007.

 

   Art. 46. – Guvernul stabileşte, în mod concret, componenţa, atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Consiliului consultativ pentru protecţia consumatorilor, pe fiecare nivel în parte.

 

   CAPITOLUL VIII
Raporturile juridice dintre consumatorii prejudiciaţi
şi operatorii economici

 

   Art. 47. – Acţiunile în justiţie îndreptate de către asociaţiile de consumatori, înfiinţate în condiţiile prevăzute la art. 32 şi 33, împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor sunt scutite de taxe de timbru.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 25 din Legea nr. 363/2007.

 

   Art. 48. – Ministerul Public poate interveni în acţiunile civile introduse, în care sunt implicate interesele consumatorilor.

 

In cazul in care se o asociatie de consumatori actioneaza in justitie un operator economic, litigiul este scutit de taxa de timbru.

 

   CAPITOLUL IX
Sancţiuni

 

   Art. 49. – Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.

   Art. 50. – (1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:

   a) încălcarea dispoziţiilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a şi a 5-a liniuţă, lit. c) prima şi a 2-a liniuţă, cu amendă contravenţională de la 3.000 lei la 30.000 lei;@

   b) încălcarea dispoziţiilor art. 7 lit. a) a 4-a liniuţă, lit. b) a 3-a şi a 4-a liniuţă, cu amendă contravenţională de la 2.500 lei la 25.000 lei;

   c) încălcarea dispoziţiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a şi a 5-a liniuţă, lit. c) a 3-a şi a 4-a liniuţă, art. 9, art. 10 lit. a)-f), h) şi i), art. 11 şi art. 14, cu amendă contravenţională de la 2.000 lei la 20.000 lei;@

   d) încălcarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1), art. 17-25 şi art. 26 alin. (1) şi (2), cu amendă contravenţională de la 1.000 lei la 10.000 lei;@

   e) încălcarea dispoziţiilor art. 91, art. 92 şi art. 93, cu amendă contravenţională de la 5.000 lei la 50.000 lei;@

   f) încălcarea dispoziţiilor art. 94-911, cu amendă contravenţională de la 3.000 lei la 30.000 lei.@

   (2) Sancţiunile se pot aplica şi persoanelor juridice.

    __________

    @Literele a), c) şi d) de la alin. (1) au fost modificate prin art. II pct. 21 din O.U.G. nr. 174/2008.

   - Literele e) şi f) de la alin. (1) au fost modificate prin art. II pct. 22 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 51. – (1) Împiedicarea, sub orice formă, a organelor administraţiei publice însărcinate cu protecţia consumatorilor de a exercita atribuţiile de serviciu referitoare la prevenirea şi combaterea faptelor care pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei.@

   (2) Nerespectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor care, potrivit art. 50, constituie contravenţie, dacă fapta a avut ca urmare vătămarea sănătăţii sau a integrităţii corporale a uneia sau mai multor persoane, se sancţionează cu amendă contravenţională de la 20.000 lei la 100.000 lei.

   (3) Nerespectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor care, potrivit art. 50, constituie contravenţie, dacă fapta a avut ca urmare afectarea gravă şi în mod repetat a intereselor economice ale unuia sau mai multor consumatori, se sancţionează cu amendă contravenţională de la 5.000 lei la 25.000 lei.

   (4) În cazul aplicării sancţiunii amenzii pentru săvârşirea faptei prevăzute la alin. (2) se va dispune şi închiderea definitivă a unităţii, putând fi dispusă aceeaşi măsură pentru săvârşirea faptei prevăzute la alin. (3).

   (5) Contravenienţii sunt obligaţi să suporte, potrivit prevederilor legale în vigoare, şi cheltuielile efectuate de terţi, persoane fizice sau juridice, în vederea vindecării persoanelor vătămate în calitatea lor de consumatori.

   (6) Săvârşirea repetată a uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 50 se sancţionează cu amendă contravenţională de la 1.000 lei la 10.000 lei.@

   (7) Neaducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse în termenele şi condiţiile prevăzute în procesele-verbale de constatare a contravenţiei se sancţionează cu amendă contravenţională de la 2.000 lei la 20.000 lei.@

    __________

    @Alineatul (1) a fost modificat prin art. II pct. 23 din O.U.G. nr. 174/2008.

   - Alineatele (6) şi (7) au fost introduse prin art. II pct. 24 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 52. – Valoarea amenzilor prevăzute la art. 50 şi 51 se va actualiza prin hotărâre a Guvernului.

   Art. 53. – Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 50 alin. (1) lit. a)-d), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. II pct. 25 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 54. – (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 50 şi 51 se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

   (2) În cazul sancţiunilor cu închisoare contravenţională, măsura se aplică de instanţa competentă, la sesizarea organului din care face parte agentul constatator.

   (3) Organele de poliţie sunt obligate să acorde, la cerere, sprijinul necesar persoanelor împuternicite prevăzute la alin. (1), aflate în exerciţiul funcţiunii, sau să le însoţească, după caz.

   (4) Organele de control prevăzute la alin. (1) pot preleva produse în vederea testării acestora în laboratoare. Contravaloarea produselor prelevate şi a cheltuielilor legate de testarea lor se suportă de către organul administraţiei publice, dacă în urma testării nu se constată neconformităţi faţă de cerinţele de securitate şi/sau de calitate prescrise ori declarate. În caz contrar, cheltuielile respective se suportă de către operatorul economic.

   Art. 55. – Pentru limitarea prejudicierii consumatorilor, agentul constatator poate dispune următoarele măsuri:

   1. oprirea definitivă a comercializării şi retragerea din circuitul consumului uman a produselor care:

   a) sunt periculoase, falsificate sau contrafăcute;

   b) au termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate expirat/expirată sau data-limită de consum/data durabilităţii minimale depăşită;@

   c) sunt interzise consumului uman prin reglementări legale;

   d) nu respectă condiţiile de depozitare, păstrare şi expunere la comercializare sau la care s-a schimbat starea termică iniţială fără ca operatorul economic să fie autorizat în acest sens;@

   e) prezintă semne organoleptice de alterare, modificări ale aspectului, culorii, consistenţei, gustului, mirosului;@

   f) prezintă semne de infestare cu paraziţi – ouă, larve, forme adulte, vii sau moarte -, precum şi resturi ori semne ale activităţii acestora, cu excepţia celor pentru care sunt prevăzute limite prin acte normative;@

   g) prezintă urme de contact cu rozătoare;@

   h) prezintă miros şi gust străine de natura produsului;@

   i) prezintă miros şi gust sau pete de mucegai, cu excepţia mucegaiurilor selecţionate, admise de procesul tehnologic;@

   j) conţin corpuri străine, cu excepţia produselor pentru care sunt stabilite limite prin acte normative;@

   k) nu prezintă documente de provenienţă, conform prevederilor legale în vigoare.@

   2. oprirea temporară a prestării serviciilor, importului, fabricaţiei, comercializării produselor sau a utilizării acestora la prestarea serviciilor, până la remedierea deficienţelor, în cazul în care:

   a) produsele nu sunt testate şi/sau certificate conform normelor legale;

   b) produsele nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, fără ca acestea să fie periculoase;

   c) produsele nu prezintă elementele de identificare şi de caracterizare, precum şi documentele de însoţire, conform prevederilor art. 18-22;

   d) se prestează servicii care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea sau interesele economice ale consumatorilor;@

   3. distrugerea produselor periculoase oprite definitiv de la comercializare, dacă aceasta constituie singurul mijloc care face să înceteze pericolul.

    __________

    @Litera d) de la pct. 2 a fost modificată prin art. XI pct. 27 din Legea nr. 363/2007.

   - Litera b) de la pct. 1 a fost modificată prin art. II pct. 26 din O.U.G. nr. 174/2008.

   - Literele d)-k) de la pct. 1 au fost introduse prin art. II pct. 27 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 56. – (1) Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul constatator poate propune una dintre următoarele sancţiuni complementare:

   a) închiderea temporară a unităţii pe o durată de cel mult 6 luni;

   b) închiderea temporară a unităţii pe o durată de la 6 luni la 12 luni;

   c) închiderea definitivă a unităţii;

   d) suspendarea sau retragerea definitivă, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi.

   (2) Sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1) lit. a) poate fi aplicată în cazurile în care se constată:

   a) lipsa condiţiilor igienico-sanitare pentru produsele şi serviciile nealimentare;

   b) folosirea unor spaţii şi condiţii necorespunzătoare pentru producţie, depozitare, comercializare sau prestare de servicii;@

   c) nerespectarea condiţiilor impuse de producători privind manipularea, transportul, depozitarea şi comercializarea, dacă acestea sunt de natură să modifice, în mod periculos, caracteristicile iniţiale ale produsului respectiv;

   d) lipsa specificaţiilor tehnice, a instrucţiunilor şi a procedurilor de lucru la producătorii şi prestatorii de servicii;

   e) lipsa certificatelor sau a avizelor necesare eliberate de laboratoarele de încercări sau de omologări specifice;

   f) lipsa certificatelor de conformitate;

   g) comercializarea alimentelor care nu respectă condiţiile prescrise sau declarate, produse nepericuloase, dar care afectează interesele economice ale consumatorilor;@

   h) comercializarea alimentelor la care s-a modificat data-limită de consum/termenul de valabilitate/data durabilităţii minimale.@

   (3) Sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1) lit. b) poate fi aplicată în cazurile în care se constată:

   a) folosirea practicilor de comercializare abuzive sau săvârşirea repetată a unor abateri sancţionate de organele de control în decurs de 6 luni de la prima constatare;

   b) refuzul operatorului economic de a permite, în prima fază, controlul organelor de specialitate şi la care, în urma unui control ulterior, se constată deficienţe grave;

   c) Abrogat;@

   d) nerespectarea sau neacordarea certificatelor de garanţie pentru lucrările de prestări de servicii;

   e) utilizarea în activitatea de service a unor piese sau componente neomologate.

   (4) Sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1) lit. c) poate fi aplicată în cazurile în care se constată:

   a) importul cu bună ştiinţă al produselor care nu respectă condiţiile calitative prescrise sau declarate ori care sunt periculoase;

   b) prestarea de servicii care pun în pericol viaţa, sănătatea sau siguranţa consumatorilor;

   c) punerea în vânzare a produselor despre care operatorii economici controlaţi au cunoştinţă că sunt falsificate sau contrafăcute ori care au parametrii de securitate neconformi;

   d) recondiţionarea şi/sau comercializarea de alimente pentru care agenţii constatatori au dispus oprirea definitivă de la comercializare şi retragerea din consumul uman;@

   e) în cazul în care operatorul economic nu a sistat livrările sau nu a retras de la comercializare ori de la beneficiar produsele pentru care organele abilitate prin lege au constatat că sunt periculoase sau că nu îndeplinesc caracteristicile calitative prescrise ori declarate;

   f) împiedicarea sub orice formă de către operatorul economic sau de către angajaţii acestuia a organelor administraţiei publice însărcinate cu protecţia consumatorilor şi supravegherea calităţii produselor şi serviciilor să îşi exercite atribuţiile de serviciu referitoare la prevenirea şi combaterea faptelor ce pot afecta viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor sau instigarea oricărei alte persoane împotriva acestor organe;

   g) comercializarea de produse interzise prin reglementările legale în vigoare;

   h) continuarea desfăşurării activităţii după dispunerea măsurii de închidere temporară, fără obţinerea acordului prevăzut la alin. (7);

   i) nerespectarea măsurilor dispuse în temeiul art. 55.

   (5) În consecinţă, sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1) lit. d) va avea acelaşi regim, odată cu sancţiunea aplicată menţionată la alin. (1) lit. a), b) sau c), după caz.

   (6) Sancţiunea prevăzută la alin. (1) lit. d) se aplică de către autorităţile publice competente care vor fi înştiinţate în acest sens.

   (7) Aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) se suspendă numai cu acordul scris al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau al oficiilor judeţene pentru protecţia consumatorilor, după remedierea deficienţelor care au condus la aplicarea sancţiunii complementare.

    __________

    @Litera b) de la alin. (2) a fost modificată prin art. II pct. 28 din O.U.G. nr. 174/2008.

   - Literele g) şi h) de la alin. (2) au fost introduse prin art. II pct. 29 din O.U.G. nr. 174/2008.

   - Litera c) de la alin. (3) a fost abrogată prin art. II pct. 30 din O.U.G. nr. 174/2008.

   - Litera d) de la alin. (4) a fost modificată prin art. II pct. 31 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 57. – Sancţiunile propuse pentru a fi aplicate potrivit art. 55 şi art. 56 alin. (1) lit. a)-c) se dispun, direct sau prin delegare, de către conducătorii autorităţilor publice prevăzute la art. 54, prin ordin sau decizie.

   Art. 58. – Sancţiunile contravenţionale complementare dispuse în condiţiile art. 55 şi 56 se vor materializa prin aplicarea de sigilii sau alte semne distinctive cu valoare de sigiliu.

   Art. 59. – Prevederilor art. 51, 55 şi 56 nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

   Art. 60. – (1) În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, instituţia din care face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.@

   (2) La primul termen de judecată, instanţa poate acorda contravenientului, la cererea acestuia, un termen de 30 de zile, în vederea achitării integrale a amenzii.

   (3) În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (2), instanţa procedează la transformarea amenzii în închisoare contravenţională.

   (4) Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se prescrie în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii.

    __________

    @Alineatul (1) a fost modificat prin art. XI pct. 28 din Legea nr. 363/2007.

 

   Art. 61. – (1) Produsele periculoase, falsificate sau contrafăcute se confiscă de organele abilitate de lege, la sesizarea agentului constatator, şi se distrug sau se valorifică, după caz, conform prevederilor legale.

   (2) Veniturile încasate ilicit de către operatorii economici, ca urmare a încălcării prevederilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a şi a 4-a liniuţă, art. 7 lit. b) prima şi a 2-a liniuţă şi ale art. 7 lit. c) prima şi a 2-a liniuţă, se preiau la bugetul de stat de organele abilitate ale Ministerului Finanţelor Publice.

   Art. 62. – Prevederile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, ale Codului penal şi ale Codului de procedură penală.

   Art. 63. – Aplicarea sancţiunilor prevăzute în prezenta ordonanţă nu înlătură răspunderea disciplinară a făptuitorilor.

   Art. 64. – Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu prevederile Codului civil.

   Art. 65. – Prevederile prezentei ordonanţe nu se aplică:

   a) pagubelor generate de produsele puse în circulaţie anterior datei intrării în vigoare a acesteia;

   b) pagubelor rezultate din accidentele nucleare.

 

ANPC poate sanctiona prin amenda, pe loc, orice situatie care aduce prejudicii consumatorului, de asemenea, dupa constatarea unei nereguli reprezentantul ANPC poate propune pe langa amenda si sanctiuni complementare, sau, in cazul neregulilor care se pedepsesc cu inchisoarea, instanta competenta va fi sesizata de reprezentantul ANPC.

Impiedicarea reprezentantilor ANPC sa verifice activitatea, produsele si serviciile se pedepseste.

 

   CAPITOLUL X
Dispoziţii finale şi tranzitorii

 

   Art. 66. – Guvernul va lua măsurile necesare pentru organizarea executării prevederilor prezentei ordonanţe, precum şi pentru elaborarea de norme metodologice privind:

   a) condiţiile de realizare a expertizelor tehnice, în cazul unor vicii ascunse, pe categorii de produse şi servicii;

   b) modul de înlocuire, remediere sau restituire a contravalorii, pentru produsele sau serviciile care prezintă deficienţe;

   c) măsuri de prevenire şi limitare a prejudicierii consumatorilor, precum şi condiţiile în care acestea pot fi luate de către organele administraţiei publice prevăzute la art. 54;

   d) conţinutul şi competenţa de aprobare a documentelor care atestă nivelul calitativ al produselor şi serviciilor;

   e) informarea şi educarea în domeniul protecţiei consumatorilor;

   f) condiţiile în care asociaţiile de consumatori, constituite potrivit art. 33, pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare;@

   g) desfăşurarea activităţii consiliilor consultative pentru protecţia consumatorilor;

   h) Abrogat.@

    __________

    @Litera f) a fost modificată prin art. XI pct. 29 din Legea nr. 363/2007.

   - Litera h) a fost abrogată prin art. XI pct. 30 din Legea nr. 363/2007.

 

   Art. 67. – Începând cu anul 2001, numărul centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor pentru care se acordă sume de la bugetul de stat va fi stabilit prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat pe anul respectiv, cu încadrarea în sumele aprobate cu această destinaţie.

   Art. 68. – Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor aprobă sau modifică criteriile de evaluare şi selectare a asociaţiilor de consumatori care înfiinţează sau în cadrul cărora funcţionează centre de consultanţă şi informare a consumatorilor, precum şi modelul de convenţie prevăzut la art. 40 alin. (1).@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. XI pct. 31 din Legea nr. 363/2007.

 

   Art. 69. – La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, Legea nr. 4/1989 privind asigurarea şi controlul calităţii produselor şi serviciilor, Hotărârea Guvernului nr. 335/1990 privind unele măsuri din domeniul asigurării şi controlului calităţii produselor, lucrărilor de construcţii şi serviciilor, precum şi din cel al metrologiei, Hotărârea Guvernului nr. 545/1991 privind supravegherea calităţii produselor şi serviciilor în scopul prevenirii şi combaterii faptelor care pot afecta viaţa şi sănătatea oamenilor, animalelor ori calitatea mediului înconjurător, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.

    NOTĂ:

    Reproducem mai jos prevederile art. II alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi prevederile art. II din Legea nr. 37/2002 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, care nu sunt încorporate în prezenta formă republicată:

   - Art. II alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000:

    “Dispoziţiile actelor normative emise în aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor se modifică şi se aplică în mod corespunzător.”

   - Art. II din Legea nr. 37/2002:

    “La data intrării în vigoare a prezentei legi, Ordonanţa Guvernului nr. 87/2000 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele defectuoase şi Ordonanţa Guvernului nr. 88/2000 privind finanţarea centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor se abrogă.”

 

Necunoasterea prevederilor legale nu constituie circumstanta atenuanta in cazul unor nereguli, iar recomandarea pe care v-o fac este sa preveniti, nu sa tratati.

Textul de lege a fost preluat de pe site-ul ANPC, cu toate modificarile actualizate.

http://www.anpc.gov.ro/anpc/anpcftp/legislatie/Ordonanta%20nr.%2021%28r2%29%20din%201992.html

Norme legislative care reglementeaza relatiile cu clientii

Indiferent de specificul activitatii desfasurate in cadrul companiei, departamentul de Relatii Clienti va trebui sa tina seama de o serie de prevederi legale atunci cand interactioneaza cu clientii firmei.

Daca angajatii nu cunosc legislatia, nu fac o legatura minima intre servicii, reclamatii, proceduri si legislatie, atunci satisfactia clientilor va avea de suferit pentru ca angajatii dau informatii incorecte, incomplete sau intr-un timp foarte lung.

Reglementarea relatiei intre client si companie se face, pe teritoriul Romaniei, prin:

-          Lege nr. 449/2003 – privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora

-          Ordonanta 130/2000 – privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă

-          Ordonanta 21/1992 – privind protecţia consumatorilor

-          Legea 363/2007 – privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor

 

Nerespectarea legislatiei atrage dupa sine o serie de penalizari si amenzi, pe langa insatisfactia, nemultumirile clientilor, de aceea, pentru a oferi excelenta in relatiile cu clientii recomandarea mea este sa oferiti in interesul clientului mai mult decat asigura legea, in niciun caz nu incercati sa sustineti o interpretare incorecta a legii in detrimentul clientului vostru.

Bine, replica aici ar putea fi legata de eventualele abuzuri care ar putea fi incurajate printr-o atitudine atat de pro client. Din experienta va pot confirma ca sunt astfel de abuzuri, insa intr-un numar mult, mult mai mic decat v-ati putea astepta initial. Din cifra totala de vanzari a unui magazin mediu cifra se situeaza destul mult sub 1 % din totalul unei luni bune.

Abuzurile ar trebui tratate separat, individual, cu informatii clare si deschise asupra situatiei cu care va confruntati alaturi de client. Mare atentie sa nu cadeti in capcana de a incerca sa ii demonstrati voi clientului cine are dreptate sau cine stie ce alta idee de a instaura dreptate. Pastrati-va profesionalismul si fiti obiectivi, nu va pierdeti cumpatul si ratiunea tocmai atunci cand e mai mare nevoie de ele, mai ales nu intrati in panica.

Daca veti pastra privirea de ansamblu asupra situatiei pe tot parcursul interactiunii cu un client abuziv, veti avea mult de castigat atat pe termen scurt prin rezolvarea situatiei curente, cat si pe termen lung, castigand respectul clientului respectiv.

Adevarata valoare a departamentului de Relatii cu Clientii se vede in solutionarea reclamatiilor sau a situatiilor cu potential conflictual, atat proactiv cat si reactiv fata de clienti, atunci cand situatia este delicata si este nevoie de tot interesul si diplomatia disponibile.

Relatia cu reprezentantii ANPC ar trebui sa fie pastrata in cadrul companiei si de catre un reprezentant al departamentului de Relatii cu Clientii, alaturi de reprezentantul departamentului Juridic, in felul acesta va asigurati ca nu se pierde nicio informatie venita din partea autoritatilor, iar compania o sa valorifice recomandarile si reglementarile pentru a-si servi clientii, bineinteles, respectand legea.

In atasamentele .ppt gasiti fiecare act normativ care reglementeaza relatia cu clientii asa cum apare pe www.anpc.gov.ro  , alaturi de explicatii si clarificari.

Experienta pe care o am in rezolvarea reclamatiilor in telecom, online si retail, precum si pastrarea relatiei cu reprezentantii ANPC in aceste industrii m-au pus in situatia sa explic, clarific si sa includ aceste prevederi legale in procedurile departamentului de Relatii cu Clientii pe care il conduc.

Sper sa va ajute si sa folositi aceste informatii in activitatea voastra de zi cu zi.

Legea nr. 449/2003

 

din 12/11/2003

Versiune actualizata la data de 27/12/2008

 

privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora

 

 CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

 

   Art. 1. – Prezenta lege reglementează aspecte privind vânzarea produselor, inclusiv a celor executate la comandă, şi garanţiile asociate acestora, în vederea asigurării protecţiei consumatorului.

   Art. 2. – În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

   a) consumator – orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în cadrul contractelor care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale;

   b) produs – bun material mobil a cărui destinaţie finală este consumul sau utilizarea individuală ori colectivă. Nu intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi bunurile vândute în urma confiscărilor, în cadrul procedurii de executare silită sau pe baza unui alt act emis de autorităţile judecătoreşti, apa şi gazele care nu sunt ambalate într-un volum limitat sau într-o cantitate fixă şi energia electrică;

   c) vânzător – persoana fizică sau juridică autorizată, care, în cadrul activităţii sale, comercializează produse în condiţiile unui contract încheiat cu consumatorul;

   d) producător:

   1. operatorul economic care fabrică un produs finit sau o componentă a unui produs;

   2. operatorul economic care fabrică materia primă;

   3. operatorul economic care îşi aplică denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs;

   4. operatorul economic care recondiţionează produsul;

   5. operatorul economic sau distribuitorul care modifică, prin activitatea sa, caracteristicile produsului;

   6. reprezentantul înregistrat în România al unui operator economic care nu îşi are sediul în România sau, în cazul inexistenţei acestuia, importatorul produsului;

   7. operatorul economic care importă produse în vederea realizării ulterioare a unei operaţiuni de vânzare, închiriere, leasing sau orice altă formă de distribuţie specifică derulării afacerilor;

   8. distribuitorul produsului importat, în cazul în care nu se cunoaşte importatorul, chiar dacă producătorul este menţionat;

   9. distribuitorul produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacă nu informează persoana prejudiciată, în termen de 30 de zile de la cererea acesteia, asupra identităţii importatorului;

   e) garanţie – orice angajament asumat de vânzător sau producător faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a preţului plătit de consumator, de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, dacă acesta nu corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentă;

   f) reparare – în caz de lipsă de conformitate, aducerea unui produs la conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare;@

   g) viciu ascuns – deficienţa calitativă a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscută şi nici nu putea fi cunoscută de către consumator prin mijloacele obişnuite de verificare;@

   h) durata medie de utilizare – intervalul de timp, stabilit în documente tehnice normative sau declarat de către producător ori convenit între părţi, în cadrul căruia produsele de folosinţă îndelungată trebuie să îşi menţină caracteristicile funcţionale, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi exploatare.@

    __________

    @Litera f) a fost modificată prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 174/2008.

   - Literele g) şi h) au fost introduse prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 3. – Nu sunt supuse prevederilor prezentei legi produsele folosite care sunt vândute prin procedura licitaţiei publice, la care consumatorul are posibilitatea să participe personal.

   Art. 4. – Intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi şi produsele care vor fi achiziţionate pe baza unui contract de vânzare de produse ce urmează a fi fabricate sau prelucrate.

 

Consumatorul in legea 449/2003 este definit clar ca fiind o persoana fizica sau o asociatie de persoane fizice, aici este important sa recunoastem ca legea este aplicabila doar acestor persoane, legea nu priveste persoanele juridice ca fiind consumatori in cadrul prezentei legi, reglementand relatia cu acestea in Dreptul Comercial si alte norme aplicabile firmelor si relatiilor dintre companii.

 

Garantia implica orice angajament asumat de vanzator sau producator fata de consumator, indiferent ca a fost prezentat in declaratiile de garantie sau in publicitate, reglementand astfel ca informatiile prezentate in reclame trebuie sa fie corespunzatoare fata de ce ofera produsul sau serviciul oferit.

Conformitatea este reprezentata de calitatile si functiile promise de catre vanzator sau producator catre consumator si care determina decizia de cumparare. Lipsa de conformitate, inconsistenta dintre informatiilor oferite si calitatile produsului sau serviciului oferit, se penalizeaza.

Viciile ascunse, spre deosebire de defecte, se pot verifica dupa utilizarea unui produs sau serviciu si nu puteau fi observate la cumparare prin mijloacele de proba uzuale. Uneori se pot produce confuzii intre viciile ascunse si defecte, insa cunoscand serviciile si produsele companiei un angajat pregatit le poate identifica usor.

Repararea unui produs atunci cand este vorba de lipsa de conformitate este reprezentata de aducerea la conformitate a produsului. Mare atentie atunci cand exista un defect si o lipsa de conformitate. Se poate intampla ca pentru defectiune consumatorul sa fie nevoit sa plateasca repararea, iar pentru aducerea la conformitate vanzatorul va asigura reparatia.

Durata medie de utilizare a produsului este oferita de catre producator, vanzatorul trebuie sa se asigure ca are informatia de la producator si o pune la dispozitia consumatorilor.

 CAPITOLUL II
Conformitatea produselor cu specificaţiile cuprinse în contractul
de vânzare-cumpărare

 

   Art. 5. – (1) Vânzătorul este obligat să livreze consumatorului produse care sunt în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare.

   (2) Se consideră că produsele sunt în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare dacă:

   a) corespund descrierii făcute de vânzător şi au aceleaşi calităţi ca şi produsele pe care vânzătorul le-a prezentat consumatorului ca mostră sau model;

   b) corespund oricărui scop specific solicitat de către consumator, scop făcut cunoscut vânzătorului şi acceptat de acesta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare;

   c) corespund scopurilor pentru care sunt utilizate în mod normal produsele de acelaşi tip;

   d) fiind de acelaşi tip, prezintă parametri de calitate şi performanţe normale, la care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil, date fiind natura produsului şi declaraţiile publice privind caracteristicile concrete ale acestuia, făcute de vânzător, de producător sau de reprezentantul acestuia, în special prin publicitate sau prin înscriere pe eticheta produsului.

   Art. 6. – Nu se consideră a fi lipsă de conformitate dacă în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare consumatorul a cunoscut sau nu putea, în mod rezonabil, să nu cunoască această lipsă de conformitate ori dacă lipsa de conformitate îşi are originea în materialele furnizate de consumator.

   Art. 7. – Vânzătorul nu este răspunzător de declaraţiile publice prevăzute la art. 5 alin. (2) lit. d), în oricare dintre următoarele situaţii, dacă probează că:

   a) nu a cunoscut şi nu ar fi putut, în mod rezonabil, să cunoască declaraţiile în cauză;

   b) declaraţia fusese corectată la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare;

   c) decizia de a cumpăra produsul nu putea fi influenţată de declaraţiile publice în cauză.

   Art. 8. – (1) Orice lipsă a conformităţii rezultată dintr-o instalare incorectă a produselor va fi considerată echivalentă cu o lipsă a conformităţii produselor, dacă instalarea face parte din contractul de vânzare a produselor şi produsele au fost instalate de vânzător sau pe răspunderea sa.

   (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care produsul destinat a fi instalat de consumator este instalat de acesta şi instalarea incorectă este datorată unei deficienţe în instrucţiunile de instalare.

 

Din capitolul II apare necesitatea incheierii unui contract de vanzare – cumparare intre consumator si vanzator. Forma acestui contract se va stabili in functie de specificul fiecarui business in parte.

Verificarea conformitatii se face la momentul achizitionarii serviciului sau produsului, prin probarea acestuia in fata reprezentantului vanzatorului si consumatorului.

Se poate discuta despre lipsa de conformitate in cazul in care este necesara instalarea produselor si aceasta face parte din contract ca fiind in responsabilitatea vanzatorului, iar instalarea se face defectuos.

CAPITOLUL III
Drepturile consumatorului

 

   Art. 9. – Vânzătorul este răspunzător faţă de consumator pentru orice lipsă a conformităţii existentă la momentul când au fost livrate produsele.

   Art. 10. – În cazul lipsei conformităţii, consumatorul are dreptul de a solicita vânzătorului să i se aducă produsul la conformitate, fără plată, prin reparare sau înlocuire, conform art. 11, sau să beneficieze de reducerea corespunzătoare a preţului ori de rezoluţiunea contractului privind acest produs, în condiţiile art. 13 şi 14.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 3 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 11. – (1) În cazul lipsei conformităţii, consumatorul are dreptul de a solicita vânzătorului în primul rând repararea produsului sau are dreptul de a solicita înlocuirea produsului, în fiecare caz fără plată, cu excepţia situaţiei în care măsura este imposibilă sau disproporţionată.@

   (2) O măsură reparatorie va fi considerată ca disproporţionată, dacă ea impune vânzătorului costuri care sunt nerezonabile în comparaţie cu cealaltă măsură reparatorie, luându-se în considerare:

   a) valoarea pe care ar fi avut-o produsele dacă nu ar fi existat lipsa de conformitate;

   b) importanţa lipsei de conformitate;

   c) dacă cealaltă măsură reparatorie ar putea fi realizată fără un inconvenient semnificativ pentru consumator.

   (3) O măsură reparatorie va fi considerată ca imposibilă dacă vânzătorul nu poate asigura produse identice pentru înlocuire sau piese de schimb pentru reparare, inclusiv ca urmare a lipsei utilajelor sau a tehnologiei aferente.@

   (4) Orice reparare sau înlocuire a produselor va fi făcută în cadrul unei perioade rezonabile de timp, stabilită de comun acord, în scris, între vânzător şi consumator, şi fără niciun inconvenient semnificativ pentru consumator, luându-se în considerare natura produselor şi scopul pentru care acesta a solicitat produsele. Perioada de timp stabilită nu poate depăşi 15 zile calendaristice de la data la care cumpărătorul a adus la cunoştinţă vânzătorului lipsa de conformitate a produsului.@

   (5) În cazul reparării produsului, în acesta vor fi montate numai piese noi.@

    __________

    @Alineatele (1), (3) şi (4) au fost modificate prin art. I pct. 4 din O.U.G. nr. 174/2008.

   - Alineatul (5) a fost introdus prin art. I pct. 5 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 12. – Noţiunea fără plată, prevăzută la art. 10 şi 11, se referă la toate costurile necesare aducerii produselor la conformitate, inclusiv costurile poştale, de transport, manipulare, diagnosticare, expertizare, demontare, montare, manoperă, materiale utilizate şi ambalare.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 13. – Consumatorul poate solicita o reducere corespunzătoare a preţului sau rezoluţiunea contractului în oricare dintre următoarele cazuri:

   a) dacă nu beneficiază nici de repararea, nici de înlocuirea produsului;

   b) dacă vânzătorul nu a luat măsura reparatorie într-o perioadă de timp rezonabilă;

   c) dacă vânzătorul nu a luat măsura reparatorie, conform art. 11 alin. (4), fără inconveniente semnificative pentru consumator.

   Art. 14. – Consumatorul nu este îndreptăţit să solicite rezoluţiunea contractului, dacă lipsa conformităţii este minoră.

 

In cazul lipsei de conformitate consumatorului i se poate oferi:

-          Aducerea la conformitate, fara plata, prin reparare sau daca nu se poate repara, prin inlocuire. Daca nu se poate rezolva asa, atunci:

-          Reducerea pretului de achizitie. Daca nu se poate rezolva asa, atunci:

-          Restituirea banilor si/sau incheierea contractului

Aceasta este ordinea de solutionare oferita de lege. Insa excluderea unei variante nu se va face arbitrar, ci doar in cazul in care aducerea la conformitate nu se poate realiza prin varianta anterioara.

De ex. In cazul unui sacou cumparat lipsa de conformitate este legata de lipsa unui nasture.

In prima varianta se ofera posibilitatea reparatiei sacoului. Daca politica magazinului nu permite reparatia, atunci se va inlocui produsul cu un altul.

In cazul in care nu se poate inlocui sacoul intr-un termen rezonabil, clientului i se ofera posibilitatea sa primeasca o reducere, care sa acopere neplacerile provocare de coaserea unui nasture.

Daca aceasta varianta aduce modificari structurale sau presupune efectuarea unor manevre profesionale speciale se pot restitui banii clientului.

In cazul produselor de imbracaminte se observa lipsa de conformitate de obicei inainte de plata efectiva, fiind grea probarea existentei lipsei de conformitate la momentul cumpararii, daca produsul a parasit deja magazinul. In aceasta situatie fiind necesara reglementarea acestor situatii prin procedurile interne.

In cazul unui aparat care are o anumita lipsa de conformitate care se observa in momentul probei, dupa ce plata a fost efectuata, se vor urma pasii descrisi in acest capitol, daca nu se poate repara, se inlocuieste produsul. In cazul in care nu se poate inlocui, atunci se reduce pretul, iar in ultima instanta se adopta decizia de restituire a banilor.

Vanzatorul poate refuza solicitarea unui consumator de aducere la conformitate daca masura anterioara este realizabila, iar cea solicitata este disproportionata.

De ex. Produsul se poate repara, insa clientul doreste inlocuirea. Daca produsul trebuie importat si costurile implicate depasesc valoare de restituire a banilor, atunci se discuta de o solicitare disproportionata. Sau produsul se poate inlocui, iar clientul doreste o reducere la pretul de achizitie, care depaseste costurile inlocuirii produsului.

In astfel de situatii procedurile interne ar trebui sa reflecte legislatia, sa fie cat se poate de clare si intelese de angajatii care interactioneaza cu clientii, astfel incat deciziile sa fie corecte.

Urmand directivele acestui capitol se pot imbunatati procedurile interne de tratare a acestor situatii, iar daca se doreste obtinerea satisfactiei clientilor prevederile legii ar trebui sa fie minimul oferit.

Fara plata inseamna pentru consumator ca nu va plati absolut nimic (transport, diferite taxe, plata componente sau orice altceva)

 CAPITOLUL IV
Acţiunea în regres

 

   Art. 15. – Dacă vânzătorul este răspunzător faţă de consumator pentru lipsa de conformitate rezultată dintr-o acţiune sau dintr-o omisiune a producătorului ori a unui operator economic din acelaşi lanţ contractual, vânzătorul are dreptul de a se îndrepta împotriva celui responsabil de lipsa de conformitate, în condiţiile legii.

 

Vanzatorul este responsabil fata de consumator pentru lipsa de conformitate.

Daca lipsa de conformitate se datoreaza unui alt operator economic din acelasi lant contractual, acel operator economic va fi responsabil fata de vaznator pentru lipsa de conformitate.

CAPITOLUL V
Termene

 

   Art. 16. – Răspunderea vânzătorului, conform prevederilor art. 9-14, este angajată dacă lipsa de conformitate apare într-un termen de 2 ani, calculat de la livrarea produsului.

   Art. 161. – După expirarea termenului prevăzut la art. 16, consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor care nu pot fi folosite în scopul pentru care au fost realizate ca urmare a unor vicii ascunse apărute în cadrul duratei medii de utilizare, în condiţiile legii.@

    __________

    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 162. – Pentru produsele a căror durată medie de utilizare este mai mică de 2 ani, termenul prevăzut la art. 16 se reduce la această durată.@

    __________

    @Articolul a fost introdus prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 17. – Consumatorul trebuie să informeze vânzătorul despre lipsa de conformitate în termen de două luni de la data la care a constatat-o.

   Art. 18. – Până la proba contrară, lipsa de conformitate apărută în termen de 6 luni de la livrarea produsului se prezumă că a existat la momentul livrării acestuia, cu excepţia cazurilor în care prezumţia este incompatibilă cu natura produsului sau a lipsei de conformitate.

 

Legea impune un termen de 2 ani in care lipsa de conformitate este privita ca responsabilitate a vanzatorului, aceasta perioada se calculeaza de la data la care produsul a fost livrat. Daca durata medie de utilizare este mai mica decat doi ani, aceasta perioada se va micsora in concordanta cu durata medie de utilizare.

Pentru viciile ascunse in vederea remedierii sau inlocuirii produsului legea nu impune un termen.

Mai greu este sa verificam data la care clientul a observat lipsa de conformitate, pentru ca legea impune un termen de doua luni pentru a anunta catre vanzator aparitia unei lipse de conformitate. Aici pot aparea si unele abuzuri.

   CAPITOLUL VI
Garanţii

 

   Art. 19. – Garanţia este obligatorie din punct de vedere juridic pentru ofertant, în condiţiile specificate în declaraţiile referitoare la garanţie şi în publicitatea aferentă.

   Art. 20. – (1) Garanţia trebuie să cuprindă menţiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului şi să ateste în mod clar că aceste drepturi nu sunt afectate prin garanţia oferită.

   (2) Garanţia trebuie să precizeze elementele de identificare a produsului, termenul de garanţie, durata medie de utilizare, modalităţile de asigurare a garanţiei – întreţinere, reparare, înlocuire şi termenul de realizare a acestora, inclusiv denumirea şi adresa vânzătorului şi ale unităţii specializate de service.@

   (3) Garanţia trebuie redactată în termeni simpli şi uşor de înţeles.

    __________

    @Alineatul (2) a fost modificat prin art. I pct. 8 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 21. – (1) La cererea consumatorului garanţia va fi oferită în scris sau pe orice alt suport durabil, disponibil şi accesibil acestuia.

   (2) În cazul în care garanţia nu respectă prevederile alin. (1) şi ale art. 20, valabilitatea acesteia nu este afectată, consumatorul având dreptul de a solicita vânzătorului îndeplinirea condiţiilor incluse în declaraţiile referitoare la garanţie.

   Art. 22. – (1) Clauzele contractuale sau înţelegerile încheiate între vânzător şi consumator înainte ca lipsa de conformitate să fie cunoscută de consumator şi comunicată vânzătorului, care limitează sau înlătură, direct ori indirect, drepturile consumatorului prevăzute de prezenta lege, sunt nule de drept.

   (2) În cazul produselor folosite, consumatorul şi vânzătorul pot conveni reducerea termenului prevăzut la art. 16, dar nu la mai puţin de un an de la data livrării produsului.

 

Este obligatoriu sa ii fie oferita consumatorului garantie.

Indiferent daca aceasta contine detaliile solicitate de lege valabilitatea acesteia nu este afectata, iar in cazul in care exista prevederi care ii limiteaza drepturile consumatorului sunt nule.

 

 

   CAPITOLUL VII
Sancţiuni

 

   Art. 23. – (1) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:

   a) nerespectarea prevederilor art. 20 şi 21, cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei*);

   b) nerespectarea prevederilor art. 9, 11 şi 19, cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei.@

   (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

    ___________

   *) Cuantumul amenzilor este exprimat în monedă nouă potrivit dispoziţiilor Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 23 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

   - Litera b) de la alin. (1) a fost modificată prin art. I pct. 9 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 24. – Contravenţiilor prevăzute la art. 23 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

 

   CAPITOLUL VIII
Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

   Art. 25. – (1) Drepturile consumatorilor prevăzute de prezenta lege sunt exercitate fără a aduce atingere altor drepturi pe care consumatorul le poate invoca conform celorlalte prevederi legale care reglementează răspunderea contractuală sau necontractuală.

   (2) În cazul în care părţile contractante aleg ca lege aplicabilă contractului legea unui stat care nu face parte din Uniunea Europeană, iar contractul are o strânsă legătură cu teritoriul României sau cu al altor state membre ale Uniunii Europene şi în cazul în care prezenta lege are prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urmă.

   Art. 26. – Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va propune Guvernului spre aprobare, prin hotărâre, norme metodologice de aplicare a prezentei legi, pe grupe de produse.@

    __________

    @Articolul a fost modificat prin art. I pct. 10 din O.U.G. nr. 174/2008.

 

   Art. 27. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

   (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă:

   a) art. 14 alin. 1 şi art. 20 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, cu modificările şi completările ulterioare*);

   b) Hotărârea Guvernului nr. 394/1995 privind obligaţiile ce revin agenţilor economici – persoane fizice sau juridice – în comercializarea produselor de folosinţă îndelungată destinate consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 27 ianuarie 1997, cu modificările ulterioare;

   c) Hotărârea Guvernului nr. 665/1995 privind înlocuirea, remedierea sau restituirea contravalorii produselor care reprezintă deficienţe de calitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 6 septembrie 1995, cu modificările ulterioare.

    Prezenta lege transpune prevederile Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 171 din 7 iulie 1999.

    ___________

   *) Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007 şi, ulterior, modificată şi completată prin Legea nr. 363/2007.

Legea poate fi verificata integral pe site-ul ANPC , de unde am preluat si eu textul de lege.

In urmatoarele articole vom discuta despre celelalte norme care reglementeaza relatiile cu clientii.

Mult succes!

 

 

 

Psihologia motivatiei

Recent, fortata de imprejurari, am redescoperit manualul de Psihologie din clasa a zecea. Am intrat, din nou, la facultate si urmeaza sa invat mai multe despre oameni in urmatorii trei ani.

In timp ce invatam pentru examenul de admitere mi-am dat seama ca in viata de zi cu zi la serviciu foloseam acele informatii si am realizat cat de folositoare mi-a fost acea reimprospatare a memoriei.

Cat de putin am apreciat la 16 ani ca imi vor folosi acele informatii cand voi lucra, si iata cum tocmai acele informatii ascunse in manual stau la baza unor decizii de business si influenteaza intreaga activitate a unui department. Ca manager de departament gasesc in acest manual o cale de a intelege mai bine oamenii cu care lucrez si clarificari pentru cum functioneaza procesele, iar uneori gasesc explicatii pentru cum functionez chiar eu.

Profesorii Mielu Zlate, Tinca Cretu, Nicolae Mitrofan si Mihai Anitei, cei care au scris manualul dupa care am invatat eu sunt extraordinari pentru cum au explicat si structurat manualul, iar informatiile atat de utile si aplicabile nu fac decat cinste scolii romanesti.

Am descoperit motivatia, aptitudinile, caracterul, temperamentul si personalitatea, memoria, intelegerea si rezolvarea de probleme, atentia, limbajul, vointa si multe altele. Pentru ca le-am redescoperit atat de valoroase va voi impartasi aceste lectii din manual sau va invit sa il redescoperiti.

Prima lectie pe care imi propun sa o discutam este motivatia mai ales pentru ca in topul listei de prioritati a unui manager se afla motivarea angajatilor si automotivarea. Iat-o asa cum am gasit-o tratata in manualul de psihologie.

Definitia motivatiei

„Motivatia este ansamblul stimulilor interni care determina comportamentul – il determina pe om sa intreprinda actiuni de cautare si apropiere sau de evitare si respingere a unor obiecte sau persoane.

Motivatia este ansamblul starilor de necesitate ale organismului, care orienteaza si dirijeaza comportamentul pe directia satisfacerii lor.”

Inca din definitie imi dau seama ca atunci cand ma refer la a motiva un om sau la a ma motiva pe mine este mandatoriu sa gasesc stimulii potriviti pentru a determina comportamentul pe care il doresc. Nu e un lucru usor si se poate realiza doar daca ii cunosc cat de cat pe oamenii pe care doresc sa ii motivez, pentru ca este posibil ca stimulii externi care declanseaza stimulatia interna sa intre in conflict cu alte nevoi. Astfel, chiar daca eu am gasit stimulii externi corecti, necunoscand persoanele carora ma adresez, risc sa obtin contrariul.

Specificul motivatiei

„Motivatia apare atunci cand in organism se produce un dezechilibru care se cere imperios refacut. Motivatia este mecanismul psihic dotat cu capacitatea de a permite actiunea independent de factorii exteriori. Este o cauza interna cu roluri de autodeterminare prin stimulatii interne.”

Puterea motivatiei este imensa pentru ca ne permite sa actionam pentru a satisface nevoia care a declansat motivatia. In functie de nevoie actiunea va fi declansata, dirijata si coordonata catre satisfacere, chiar daca factorii externi sunt impotriva sau nu sustin actiunea.

Functiile motivatiei

„1. Functia de activare interna difuza si de semnalizare a unui dezechilibru fiziologic sau psihologic

In aceasta faza nu este declansata actiunea, insa apare starea de necesitate.

Debuteaza cu o alerta interna, continua cu o agitatie crescanda, ajungand chiar la stari de mare incordare interna, pentru a se finaliza cu satisfacerea necesitatii.

2. Functia de declansare a actiunii efective

Asigura pregatirea si punerea in disponibilitate a verigilor motorii si activatorii in vederea satisfacerii starii de necesitate.

3. Functia de directionare

Asigura orientarea si concentrarea atentiei asupra scopului, obiectivului.

4. Functia de sustinere si energizare

Asigura mentinerea in activitate a comportamentului declansat pana la consumarea adecvata a starii de necesitate”

Practic, din momentul in care am reusit sa gasim stimulii potriviti, motivatia se va ocupa de ducerea la bun sfarsit a activitatii, esential pentru motivatie fiind ca ea instiga si declanseaza actiunea.

Motivatia sensibilizeaza diferit persoanele la influentele externe, astfel, una si aceeasi influenta externa putand produce efecte diferite la persoane diferite sau la aceeasi persoana in momente diferite.

Tipurile de motivatie

Pentru a sti mai bine din postura de manager cum sa iti motivezi angajatii ar trebui sa ai o idee clara despre ce motiveaza oamenii si la ce nivel, cu siguranta acea cerinta din fisa de post a managerului va fi usoara si mai clara daca ai in vedere urmatorii motivatori.

Trebuintele

„Trebuintele sunt structuri motivationale bazale si fundamentale ale personalitatii, fortele ei motrice cele mai puternice, reflectand echilibrul biopsihosocial al omului in conditiile solicitarilor mediului extern.

Ele semnalizeaza cerintele de reechilibrare in forma unor stari si imbolduri specifice.”

Pentru mediul de business poate cea mai cunoscuta clasificare a trebuintelor este cea a psihologului american A. H. Maslow, care a impartit trebuintele in cinci categorii structurate sub forma unei piramide.

Atunci cand folositi piramida lui Maslow in strategia de motivare a angajatilor nu uitati de precizarile pe care acesta le-a facut pe marginea piramidei:

-          O trebuinta este cu atat mai improbabila cu cat este mai continuu satisfacuta – Trebuinta care motiveaza comportamentul este cea nesatisfacuta.

-          O trebuinta nu apare ca motivatie decat daca cea anterioara ei a fost satisfacuta – Exista o ordine de succesiune in satisfacerea trebuintelor

-          Aparitia unei trebuinte noi dupa satisfacerea alteia anterioare nu se face brusc ci treptat

-          Cu cat o trebuinta se afla mai sus spre varful piramidei, cu atat este mai specific umana

Pe parcursul vietii dinamica pe verticala piramidei se modifica in functie de varsta, instruire, nivel de educatie.

„Satisfacerea fireasca a trebuintelor se asociaza cu reducerea tensiunilor, nesatisfacerea lor duce fie la dilatarea, exacerbarea acestora, la frustrari, fie la stingerea trebuintelor prin efectul de saturatie, ca reactie de aparare, insotita de perturbari caracteriale.

Nesatisfacerea pentru o perioada mai lunga a trebuintelor poate pune in pericol existenta fizica si psihica a individului.

Motivele

Motivele constituie reactualizari si transpuneri in plan subiectiv ale starilor de necesitate. Motivul poate fi definit ca mobilul care declanseaza, sustine energetic si orienteaza actiunea.

Spre deosebire de trebuinte, care nu intotdeauna reusesc sa declanseze actiunea, motivele asigura efectuarea comportamentelor corespunzatoare.

Motivul are doua segmente in stransa interactiune, care se sustin reciproc: unul energizant si dinamogen si altul orientativ si directional.

O orientare slab energizata este la fel de daunatoare ca o energizare slab directionata.

Interesele

Interesele sunt orientari selective, relativ stabile si active spre anumite domenii de activitate.

Sunt structuri motivationale mai complexe decat trebuintele si motivele pentru ca implica organizare, constanta si eficienta.

Interesele sunt tendinte, preferinte spirituale, atractii irezistibile ale individului centrate pe un anumit obiect fizic, persoana sau activitate, fara a viza foloase materiale sau alte avantaje.

Orientarea spre o anumita activitate presupune prezenta unor cunostinte, intrarea in functiune a activismului mental, trairea ei ca stare agreabila, care produce placere, dar care impinge spre actiune, spre control, spre punerea in actiune a unor calitati ale vointei ca hotararea, perseverenta.

Convingerile

Convingerile sunt idei adanc implantate in structura personalitatii, puternic traite afectiv, care imping spre actiune.

Convingerile sunt ideile valoare care se contopesc cu trebuintele si nevoile individului, acestea sunt promovate si aparate, devenind idei forta daca sunt atacate sau contrazise. Daca sunt suficient de puternice ele pot actiona impotriva instinctului de conservare.

Idealurile

Idealurile reprezinta proiectii ale individului in sisteme de imagini si idei care ii ghideaza intreaga existenta. Acestea sunt generalizari, anticipari si optimizari ale planului existential, provenite nu doar din propria experienta, cat si din experienta celorlalti.

Conceptia despre lume si viata

Conceptia despre lume si viata constituie o formatiune motivationala cognitiv-valorica de maxima generalitate, ce cuprinde ansamblul parerilor, ideilor teoriilor despre om, natura si societate”

Foarte variati motivatorii, fiecare dintre ei actionand la un alt nivel si cu alta forta. Pe masura ce am citit descrierile din manual am inceput sa imi clarific ideile si sa imi explic „stiintific” de ce functioneaza o motivatie de genul interesului pentru un angajat care vrea sa se dezvolte si ii dau posibilitatea sa invete o activitate noua, fara sa ii maresc salariul sau sa ii dau un bonus, apoi inteleg de ce nu functioneaza interesul pentru un angajat care are probleme cu banii si ii sunt amenintate siguranta, confortul, nevoile fiziologice.

In manual exista o descriere detaliata a modului in care functioneaza motivatia, care sunt efectele si care sunt structurile motivationale.

O legatura foarte interesanta este facuta la finalul lectiei intre motivatie si performanta. Se dezvolta ideea ca performanta depinde de complexitatea sarcinii si de gradul de dificultate cu care se confrunta subiectul.

Apare notiunea de optim motivational care reflecta echilibrul intre intensitatea motivatiei si gradul de dificultate al sarcinii, inclusiv sunt detaliate metodele de obtinere a optimumului motivational in diverse cazuri.

Am primit aceste explicatii, asa cum spuneam si la inceputul articolului, pe la 16 ani, iar atunci nu am facut legatura cu ce urma sa traiesc in activitatea mea profesionala si, recunosc, nu am fost foarte atinsa de utilitatea acelor informatii la acel moment. Ulterior, am reluat exact aceleasi informatii in cursuri de management, costisitoare si consumatoare de timp. Aceleasi informatii din manual.

Daca sunteti intr-o pozitie de conducere si aveti oameni in subordine va recomand cu caldura sa reluati aceste informatii, veti privi cu alti ochi manualul de clasa a zecea si sper sa gasiti informatiile la fel de aplicabile in realitate cum le-am gasit eu. A fost o surpriza placuta sa redescopar psihologia si imi dau seama cate notiuni am folosit pana acum, fara sa imi dau seama ca au facut parte din informatia care ma insoteste de atat de mult timp.

Eu am manualul de la Aramis, considerat de multi ca fiind cel mai bun manual pentru examenul de admitere, am vazut ca se poate comanda online de la OKIAN.

Mult succes!

 

 

Interactiuni consultative, Tipuri de clienti, Adaptarea la client II

Structura interactiunii consultative:

Pasul 1

Pentru deschiderea interactiunii se poate folosi Mini Miranda pentru prezentare, identificare interlocutor, crearea legaturii care sa mentina interactiunea, gasirea disponibilitatii de a discuta, expunerea motivului pentru care dorim sa discutam.

Folosirea numelui clientului este cea mai simpla metoda pentru a incepe construirea unei relatii.

Stabilirea unei bune relatii incepe printr-o imagine profesionala, un ton profesional, interesat si prietenos.

Relatia implica si actiune:

-          Raspuns rapid la apel

-          Obtinerea de cat mai multe informatii despre client (fie din aplicatii, fie de la cel care ne-a transferat apelul) astfel incat clientul sa nu fie nevoit sa isi spuna povestea din nou si din nou

-          Informarea continua a clientului asupra actiunilor pe care le intreprindem si motivatiei acestora (sa nu existe timpi morti, de liniste, in care clientul nu stie ce facem, daca ne mai ocupam de problema lui sau nu)

-          Intelegerea motivului supararii clientului si depasirea acestui inainte de a trece la subiectul propriu-zis al apelului

Pasul 2

Identificarea motivului de apel pentru inbound sau motivului interactiunii

Scopul este sa aflam nevoile specifice ale clientului si sa folosim cel mai potrivit stil pentru tipul de client cu care discutam.

Atentia noastra ar trebui sa fie indreptata catre nevoile clientului, astfel incat si noi si clientul sa intelegem ce servicii/produse i se potrivesc.

Identificam nevoile: prin intrebarile pe care le punem pentru a ne asigura ca identificam corect nevoia specifica a clientului

Stil: modul in care punem intrebarile pentru a fi siguri ca se potrivesc tipului de client.

Pentru directionarea interatiunii sunt trei tipuri de tehnici:

-          Intrebarile

-          Bridging

-          Tratarea obiectiilor si neintelegerilor

5 Tipuri de intrebari

Faptul ca punem intrebari ne permite sa dirijam discutia catre subiectele despre care avem nevoie de mai multa informative.

Intrebari deschise

Intrebarile deschise nu implica un raspuns concis, ele invita clientul sa vorbeasca despre un anumit subiect.

Raspunsurile la astfel de intrebari ofera multe date personale despre client – tipul clientului, factori motivationali etc.

De obicei incep cu Cine, Unde, Cand, Cum, De ce, dar nu este o regula.

Intrebari inchise

Intrebarile inchise sunt folosite in momentul in care am strans deja informatiile de la client, raspunsul la astfel de intrabari este limitat la Da sau Nu, ori o alegere.

Se folosesc pentru a bloca tendinta clientului de a duce discutia intr-o directie neproductiva. Sau pentru a obtine mai multe raspunsuri pozitive care favorizeaza un nou raspuns pozitiv.

Intrebari de clarificare

Prin intrebarile de clarificare ii cerem clientului mai multe detalii despre una numit subiect. Cand nu reusim sa urmarim logica clientului sau cand acesta ne ofera prea multe detalii, pentru a nu pierde ceva important din vedere, folosim intrebarile de clarificare.

Incep cu o formula de genul “Nu sunt sigur ca am inteles corect. Ceea ce vreti sa spuneti este…”, implica repetarea unor cuvinte sau fraze mentionate de client si ii arata acestuia ca a fost ascultat.

Intrebari de confirmare

Se  folosesc pentru a ne asigura ca am inteles corect sau pentru a obtine confirmarea clientului asupra deciziei. Trebuie folosite cu atentie pentru a nu lasa clientului impresia ca nu l-am ascultat.

Intrebari de permisiune

Acest tip de intrebare invita clientul sa ia in considerare mai multe alternative. Deoarece implica o analiza din partea clientului incep cu o sugestie: Ce parere aveti despre…?

Cand folositi intrebarile de permisiune ascultati cu mare atentie pentru a va asigura ca ati primit acordul pentru a continua.

Ascultarea

Nu poti asculta corect daca:

•        Vorbesti

•        Te gandesti la ce sa spui in continuare

•        Stii deja ce va spune celalalt

•        Esti cuprins de emotii fata de ceea ce se spune sau cum se spune

Ascultarea Activă:

  • Incurajeaza prin semnale
  • Parafrazeaza
  • Repeta cuvinte cheie
  • In loc sa intrerupi, noteaza si revii
  • Asculta-te si evita intonatia de robot
  • Fii atent la reactia celuilalt la ce spui

Pasul 3

Dupa identificarea nevoilor clientului urmatorul pas este sa ii descriem solutia ca fiind un beneficiu, strans legat de nevoile sale. Cu cat reusim sa implicam clientul mai mult in luarea unor decizii cu atat mai mult reusim sa ii loializam.

Bridging este o tehnica utila atunci cand dorim sa readucem discutia intr-o anumita directie. Un model simplu de bridging este:

-          Faceti referire la ceva ce clientul tocmai a spus

-          Faceti legatura cu subiectul la care vreti sa reveniti

-          Oferiti noi informatii sau puteti intrebari legate de subiectul pe care doriti sa il abordati

In aceasta faza pot sa apara si neintelegeri sau obiectii.

Neintelegerile si obiectiile sunt indicii despre client ca are nevoie de mai multe informatii. Imaginea nu ii este clara si este o buna ocazie sa ne asiguram ca acesta va fi pe deplin multumit.

Clarificarea neintelegerilor

Cand clientul face un comentariu care contine o afirmatie incorecta este necesar ca noi sa il corectam astfel incat sa nu ramana o bariera in luarea unei decizii. Si trebuie sa o facem intr-o maniera politicoasa si profesionista.

Tratarea obiectiilor

Obiectiile sunt mai greu de tratat, dar daca le privim ca pe oportunitati de a clarifica nelamuririle clientului, dificultatea dispare.

Cheia tratarii obiectiilor o reprezinta abordarea axata pe rezolvarea problemei si evitarea implicarii emotionale:

-          Ascultati

-          Clarificati

-          Empatizati si rezolvati

-          Verificati

Cross-sell si Up-sell

Cross-selling

Este o tehnica folosita pentru a recomanda produse/servicii care au legatura cu ce a cerut initial clientul.

Cross-sell trebuie sa adauge valoare produsului/serviciului pe care clientul il achizitioneaza.

Daca folosim aceasta tehnica, atunci recomandarea noastra trebuie sa contina un beneficiu pentru client, daca nu, clientul o va percepe ca o manipulare.

Up-selling

Asemanator cu Cross-selling, are ca rezultat cresterea vanzarii prin recomandarea unor produse/servicii de o calitate mai buna decat cele mentionate initial.

Probabilitatea de a nemultumi clientul este mare daca nu va asigurati inainte ca si clientul este interesat sa cumpere un produs de o calitate mai buna.

Pasul 4

Daca toate obiectiile sau neintelegerile au fost depasite in aceasta etapa definitivam solutia.

Ne concentram pe Acord si Decizie.

Pasul 5

Tehnicile de finalizare ne ajuta sa continuam colaborarea in cei mai buni termeni dupa inchiderea interactiunii, tehnicile sunt, dar nu se limiteaza la acestea:

1. Inchiderea directa

Ex: “Am agreat toate punctele de discutie, cred ca putem reconfirma …”

2. Incheierea “om-la–om”

Ex: “Am depus amandoi cu adevarat mult efort in acest proiect si sunt sigur ca putem solutiona această situatie”

3. Inchiderea pe presupozitii

Varianta inchiderea alternativa

“Cat/cum doriti sa faceti/platiti/investiti, astfel încât săptămâna viitoare să ….”

Varianta planuri de viitor:

“Va voi suna saptamana viitoare dupa ce dvs. faceti…. pentru a discuta ….”

4. Inchiderea “nu o scapa

Ex: “In caz ca dvs. veti ….., eu voi putea sa va ofer …”

5. Inchiderea pe obiectii

Ex: varianta tratare obiecţie:

“Inteleg ca daca solutionam cererea dumneavoastra referitoare la…. veti…”

Mult succes!

Interactiuni consultative, Tipuri de clienti, Adaptarea la client I

Principiile de baza ale interactiunilor consultative stipuleaza urmatoarele:

-  perceptia clientului este realitatea sa

- oamenilor le place sa aiba dreptate

- daca vei incerca sa-i demonstrezi clientului cu argumente logice ca perceptia ta este mai adevarata decat perceptia lui vei avea sanse mai mici de reusita decat daca vei incerca sa-i influentezi perceptia.

De ce si Cum

De ce interactiuni consultative?

O relatie cu clientii bazata pe incredere, construita si rezistenta in timp, este cu mult mai autentica, mai valoroasa, mai productiva.

Pe parcursul interactiunilor cu clientii ei devin parteneri, vor vedea ca problemele lor sunt importante si intelese si ca se doreste rezolvarea lor.

Totusi, daca ati hotarat sa imbunatatiti relatiile cu clientii, inceputul este in voi, in cei care se ocupa de mentinerea relatiilor cu clientii. Analiza ar trebui sa cuprinda realist ce oferiti clientilor acum in comparatie cu ce se asteapta ei sa primeasca.

Cum realizam interactiuni consultative?

Factorii care influenteaza perceptia clientului sunt:

-          Produsele si serviciile

-          Imaginea companiei

-          Atitudinea si comportamentul angajatilor

-          Starea emotionala a clientului

Pentru a castiga increderea clientilor companiei imaginea acesteia trebuie sa fie sustinuta de produse si servicii utile si de relatii cu clientii de calitate.

 

Tipuri de clienti

Tipurile de clienti se pot imparti in doua categorii:

In functie de motivatia clientului:

In functie de caracterul clientului:

 

Pentru a identifica usor tipurile diferite de clienti putem folosi un audit personal, verificati in care dintre cele patru orientari va incadrati mai bine:

 

Mult succes!

Concediul de odihna si Concediul de formare profesionala, legea si activitatea din Call Center

Legat de concediu legea spune clar ca este un drept al tuturor angajatilor, nu se poate cesiona sau renunta la acest drept.

Durata minima a concediului de odihna este de 20 de zile lucratoare platite/an. Legea mentioneaza doar valoarea minima, in contractele individuale sau colective de munca se pot negocia mai mult de 20 de zile lucratoare/an.

Tineti cont ca in aceasta perioada de 20 de zile nu sunt incluse alte zile libere platite, fie ca discutam de Sarbatori legale sau alte zile libere negociate.

In cazul in care intr-un an nu au fost efectuate toate zilele de concediu, zilele neefectuate se pot transfera doar in anul urmator.

Atentie! Compensarea in bani pentru zilele de concediu neefectuate se poate face doar in cazul incetarii contractului individual de munca.

Angajatorii sunt obligati sa acorde concediu de odihna si angajatii sunt obligati sa il efectueze.

Indemnizatia de concediu nu poate fi mai mica decat media salariala a angajatului in ultimele 3 luni de munca si de asemenea angajatul va primi toate beneficiile permanente pentru acea perioada.

Programarile pentru concedii se pot face conform legii sau Regulamentului Intern.

Pentru evenimente familiale deosebite angajatii pot primi zile libere platite care nu se includ in concediul de odihna si sunt negociate la nivel individual sau colectiv.

De asemenea, angajatii pot cere pentru rezolvarea problemelor personale si zile libere neplatite.

Din motive obiective concediul de odihna poate fi intrerupt din motive obiective la cererea angajatului sau in caz de forta majora la cererea angajatorului. Daca intreruperea se face la cererea angajatorului acesta va trebui sa plateasca toate cheltuielile angajatului si familiei acestuia pentru revenirea la munca, plus eventualele prejudicii.

O alta forma de concediu este cel de formare profesionala. Acesta poate fi acordat cu sau fara plata, cererea se face de catre angajat cu cel putin o luna inainte de efectuarea concediului.

Se poate efectua si fractionat pe parcursul unui an.

Angajatorul poate refuza concediul de formare profesionala daca lipsa angajatului prejudiciaza activitatea.

Atentie! Atat pentru concediile de odihna, alte concedii negociate cu angajatii si concediile de formare profesionala, incercati sa le stabiliti in timp util alaturi de angajati, in felul acesta veti avea o idee clara asupra impactului pe care il au in activitate. Puteti reglementa prin Regulamentul intern numarul maxim de angajati care isi pot lua simultan concediu intr-o echipa, in felul acesta veti limita problemele. De asemenea, exista o practica pentru limitarea perioadelor consecutive in care se poate lua concediu.

Cand calculati necesarul de personal nu uitati de pauze, repaus, concedii!

Mai jos gasiti prevederile despre Concediul de odihna si Concediul de formare profesionala din Codul Muncii, Legea 53/2003 republicata, care a intrat in vigoare in mai 2011.

Concediul de odihna anual si alte concedii ale salariatilor

ART. 144
(1) Dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor.
(2) Dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari.
ART. 145
(1) Durata minima a concediului de odihna anual este de 20 de zile lucratoare.
(2) Durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste in contractul individual de munca, cu respectarea legii si a contractelor colective aplicabile, si se acorda proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic.
(3) Sarbatorile legale in care nu se lucreaza, precum si zilele libere platite stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil nu sunt incluse in durata concediului de odihna anual.
ART. 146
(1) Concediul de odihna se efectueaza in fiecare an.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), efectuarea concediului in anul urmator este permisa numai in cazurile expres prevazute de lege sau in cazurile prevazute in contractul colectiv de munca aplicabil.
(3) Angajatorul este obligat sa acorde concediu, pana la sfarsitul anului urmator, tuturor salariatilor care intr-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihna la care aveau dreptul.
(4) Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca.
ART. 147
(1) Salariatii care lucreaza in conditii grele, periculoase sau vatamatoare, nevazatorii, alte persoane cu handicap si tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de un concediu de odihna suplimentar de cel putin 3 zile lucratoare.
(2) Numarul de zile lucratoare aferent concediului de odihna suplimentar pentru categoriile de salariati prevazute la alin. (1) se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil si va fi de cel putin 3 zile lucratoare.
ART. 148
(1) Efectuarea concediului de odihna se realizeaza in baza unei programari colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor, pentru programarile colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programarile individuale. Programarea se face pana la sfarsitul anului calendaristic pentru anul urmator.
(2) Prin programarile colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de munca.
(3) Prin programare individuala se poate stabili data efectuarii concediului sau, dupa caz, perioada in care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioada care nu poate fi mai mare de 3 luni.
(4) In cadrul perioadelor de concediu stabilite conform alin. (2) si (3) salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel putin 60 de zile anterioare efectuarii acestuia.
(5) In cazul in care programarea concediilor se face fractionat, angajatorul este obligat sa stabileasca programarea astfel incat fiecare salariat sa efectueze intr-un an calendaristic cel putin 10 zile lucratoare de concediu neintrerupt.
ART. 149
Salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada in care a fost programat, cu exceptia situatiilor expres prevazute de lege sau atunci cand, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.
ART. 150
(1) Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca.
(2) Indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor salariale prevazute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu.
(3) Indemnizatia de concediu de odihna se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu.
ART. 151
(1) Concediul de odihna poate fi intrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.
(2) Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihna in caz de forta majora sau pentru interese urgente care impun prezenta salariatului la locul de munca. In acest caz angajatorul are obligatia de a suporta toate cheltuielile salariatului si ale familiei sale, necesare in vederea revenirii la locul de munca, precum si eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a intreruperii concediului de odihna.
ART. 152
(1) In cazul unor evenimente familiale deosebite, salariatii au dreptul la zile libere platite, care nu se includ in durata concediului de odihna.
(2) Evenimentele familiale deosebite si numarul zilelor libere platite sunt stabilite prin lege, prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
ART. 153
(1) Pentru rezolvarea unor situatii personale salariatii au dreptul la concedii fara plata.
(2) Durata concediului fara plata se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.

Concediile pentru formare profesionala

ART. 154
(1) Salariatii au dreptul sa beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesionala.
(2) Concediile pentru formare profesionala se pot acorda cu sau fara plata.
ART. 155
(1) Concediile fara plata pentru formare profesionala se acorda la solicitarea salariatului, pe perioada formarii profesionale pe care salariatul o urmeaza din initiativa sa.
(2) Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai daca absenta salariatului ar prejudicia grav desfasurarea activitatii.
ART. 156
(1) Cererea de concediu fara plata pentru formare profesionala trebuie sa fie inaintata angajatorului cu cel putin o luna inainte de efectuarea acestuia si trebuie sa precizeze data de incepere a stagiului de formare profesionala, domeniul si durata acestuia, precum si denumirea institutiei de formare profesionala.
(2) Efectuarea concediului fara plata pentru formare profesionala se poate realiza si fractionat in cursul unui an calendaristic, pentru sustinerea examenelor de absolvire a unor forme de invatamant sau pentru sustinerea examenelor de promovare in anul urmator in cadrul institutiilor de invatamant superior, cu respectarea conditiilor stabilite la alin. (1).
ART. 157
(1) In cazul in care angajatorul nu si-a respectat obligatia de a asigura pe cheltuiala sa participarea unui salariat la formare profesionala in conditiile prevazute de lege, salariatul are dreptul la un concediu pentru formare profesionala, platit de angajator, de pana la 10 zile lucratoare sau de pana la 80 de ore.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1) indemnizatia de concediu va fi stabilita conform art. 150.
(3) Perioada in care salariatul beneficiaza de concediul platit prevazut la alin. (1) se stabileste de comun acord cu angajatorul. Cererea de concediu platit pentru formare profesionala va fi inaintata angajatorului in conditiile prevazute la art. 156 alin. (1).
ART. 158
Durata concediului pentru formare profesionala nu poate fi dedusa din durata concediului de odihna anual si este asimilata unei perioade de munca efectiva in ceea ce priveste drepturile cuvenite salariatului, altele decat salariul.

Succes!

Repausul saptamanal si Sarbatorile legale, legea si activitatea din Call Center

Legea spune clar ca repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica, insa nu se limiteaza la acestea.

Daca specificul activitatii, programul de lucru, nu permit acordarea acestor doua zile, se pot acorda alte doua zile libere consecutive, insa pentru orele lucrate sambata si duminica se va calcula un spor la salariu.

In perioadele aglomerate este posibil sa acordam zile libere cumulat pentru doua saptamani, dar nu mai mult. Adica 14 zile prestate – 4 zile libere cumulate. Sporul calculat la salariu in aceste conditii va fi dublu.

Atentie! Nu amanati oferirea acestor zile libere.

Reprezentatii salariatilor trebuie sa fie de acord cu aceasta modalitate de prestare a muncii si este necesara anuntarea Inspectoratului Teritorial de Munca.

Sarbatorile legale in prezent sunt:

- 1 si 2 ianuarie;
- prima si a doua zi de Pasti;
- 1 mai;
- prima si a doua zi de Rusalii;
- Adormirea Maicii Domnului;
- 1 decembrie;
- prima si a doua zi de Craciun;
- doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora

Atentie! Pentru angajatii care lucreaza in aceste zile se va acorda timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile.

Daca nu se pot oferi zile libere atunci angajatii vor primi un spor cel putin dublu decat salariul pentru acele zile.

In contractul individual sau colectiv de munca se pot stabili si alte zile libere anual, legea impune doar minimul ce trebuie oferit.

Mai jos gasiti prevederile despre Repausul saptamanal si Sarbatorile legale din Codul Muncii, Legea 53/2003 republicata, care a intrat in vigoare in mai 2011.

 

Repausul saptamanal

ART. 137
(1) Repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica.
(2) In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) In situatia prevazuta la alin. (2) salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.
(4) In situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.
(5) Salariatii al caror repaus saptamanal se acorda in conditiile alin. (4) au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).
ART. 138
(1) In cazul unor lucrari urgente, a caror executare imediata este necesara pentru organizarea unor masuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru inlaturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalatiilor sau cladirilor unitatii, repausul saptamanal poate fi suspendat pentru personalul necesar in vederea executarii acestor lucrari.
(2) Salariatii al caror repaus saptamanal a fost suspendat in conditiile alin. (1) au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).

Sarbatorile legale

(1) Zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt:
- 1 si 2 ianuarie;
- prima si a doua zi de Pasti;
- 1 mai;
- prima si a doua zi de Rusalii;
- Adormirea Maicii Domnului;
- 1 decembrie;
- prima si a doua zi de Craciun;
- doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora.
(2) Acordarea zilelor libere se face de catre angajator.
ART. 140
Prin hotarare a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitatile sanitare si pentru cele de alimentatie publica, in scopul asigurarii asistentei sanitare si, respectiv, al aprovizionarii populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate, a caror aplicare este obligatorie.
ART. 141
Prevederile art. 139 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii.
ART. 142
(1) Salariatilor care lucreaza in unitatile prevazute la art. 140, precum si la locurile de munca prevazute la art. 141 li se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile.
(2) In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.
ART. 143
Prin contractul colectiv de munca aplicabil se pot stabili si alte zile libere.

Succes!

 

Pauza de masa si repausul zilnic, legea si activitatea din Call Center

In cazul programului de cel putin 6 ore intervine obligatia angajatorului de a-I oferi angajatului, apt de munca de cel putin 18 ani, pauza de masa.

Pentru angajatii care au mai putin de 18 ani pauza de masa de cel putin 30 de minute este obligatorie daca programul de lucru are cel putin 4 ore si jumatate.

Legea nu ofera indicatii clare referitoare la durata pauzei de masa, lasa la latitudinea angajatorului aceasta durata.

Pauzele oferite pe durata unei zile de munca trebuie sa asigure confortul necesar pentru ca angajatul sa fie eficient si sa nu afecteze activitatea.

De aceea in momentul in care calculati necesarul de personal este bine sa luati in calcul si pauzele, concediile, invoirile s.a.m.d (Tineti cont ca in functie de marimea echipei veti avea zilnic unul, doi sau mai multi oameni lipsa datorita pauzelor, apoi luati in calcul concediile de odihna, distribuite pentru perioada pe cat faceti calculul de necesar de personal, concediile medicale si invoirile, repausul legal)

Exemplu de dispunere a pauzelor

Pentru eficienta maxima, din experienta am observat ca, dispunerea pauzelor este foarte importanta. Cele mai bune rezultate le-am avut cu urmatoarele dispuneri:

Pauzele de 15 minute incluse in program, iar la norma de 6 ore cu pauze de 30 minute doar o pauza de 30 minute inclusa in program.

Pentru norma intreaga de lucru am oferit posibilitatea angajatilor sa aleaga daca pauza de masa este de o ora sau 30 minute, iar in afara de aceasta pauza primeau inca doua pauze de 15 minute.

Distribuirea optima a pauzelor mici de face incepand de la 01:30 ore munca pana la 02:00 ore.

Doar pauzele de 15 minute incluse in program.

Codul muncii stipuleaza faptul ca pauzele nu se includ in timpul de munca. Specificul de munca al unui Call Center este deosebit si angajatii au nevoie de aceste pauze pentru a se reface si pentru a fi eficienti.

Ca si avantaj pentru angajat recomandarea este ca pauzele mici sa fie incluse in program, doar pauzele de masa sa fie contorizate separat. Pentru un program de 6 ore cu doua pauze de 30 minute timpul petrecut de angajat la munca este de 06:30, iar pentru norma intreaga de 08:30 sau 09:00 in functie de pauza de masa aleasa.

Mai jos gasiti prevederile Codului Muncii, legea 53/2003 republicata intrata in vigoare in mai 2011


Pauza de masa si repausul zilnic


ART. 134
(1) In cazurile in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 6 ore, salariatii au dreptul la pauza de masa si la alte pauze, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
(2) Tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de o pauza de masa de cel putin 30 de minute, in cazul in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 4 ore si jumatate.
(3) Pauzele, cu exceptia dispozitiilor contrare din contractul colectiv de munca aplicabil si din regulamentul intern, nu se vor include in durata zilnica normala a timpului de munca.
ART. 135
(1) Salariatii au dreptul intre doua zile de munca la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.
(2) Prin exceptie, in cazul muncii in schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore intre schimburi.
ART. 136
(1) Munca in schimburi reprezinta orice mod de organizare a programului de lucru, potrivit caruia salariatii se succed unul pe altul la acelasi post de munca, potrivit unui anumit program, inclusiv program rotativ, si care poate fi de tip continuu sau discontinuu, implicand pentru salariat necesitatea realizarii unei activitati in intervale orare diferite in raport cu o perioada zilnica sau saptamanala, stabilita prin contractul individual de munca.
(2) Salariat in schimburi reprezinta orice salariat al carui program de lucru se inscrie in cadrul programului de munca in schimburi.

Succes!